Papa Francisc, născut Jorge Mario Bergoglio în Buenos Aires, Argentina, pe 17 decembrie 1936, a devenit în 2013 primul Papă provenit din America Latină și primul iezuit care a urcat pe tronul Sfântului Petru. Pontificatul său, marcat de un accent profund pe milă, dreptate socială și ecologie, s-a înscris într-un cadru profund evanghelic, în care mesajul iubirii și slujirii aproapelui a fost reafirmat cu forță. Acest eseu își propune să exploreze dimensiunea umană a pontificatului său, corelând-o cu surse biblice care i-au inspirat viziunea și acțiunile.
Viața Papei Francisc a fost modelată de simplitate, apropiere de cei marginalizați și o profundă trăire spirituală. Crescut într-o familie modestă de imigranți italieni, a învățat devreme valoarea muncii, a empatiei și a credinței trăite în fapte, nu doar în vorbe. Ordinul iezuit i-a oferit o formare riguroasă, dar și deschiderea către misiune, dialog și discernământ.
De la începutul pontificatului său, Papa Francisc a surprins printr-o alegere conștientă a simplității. Refuzul fastului papal, alegerea numelui „Francisc” inspirat de Sfântul Francisc de Assisi și mutarea în Casa Sfânta Marta în locul apartamentelor apostolice reflectă o fidelitate față de cuvintele lui Isus:
„Cine vrea să fie cel dintâi între voi, să fie slujitorul tuturor” (Marcu 10:44).
Această atitudine îl apropie de idealul păstorului bun, prezent în Evanghelia după Ioan:
„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale” (Ioan 10:11).
Papa Francisc a insistat asupra „Bisericii ca spital de campanie”, loc de vindecare și primire, nu de judecată și excludere. În bula de proclamare a Jubileului Milostivirii – Misericordiae Vultus (2015) – el afirma:
„Biserica are misiunea de a vesti milostivirea lui Dumnezeu, inima care bate în Evanghelie.”
Această idee răspunde chemării evanghelice de a arăta milă mai degrabă decât a aplica legea cu rigiditate:
„Mila voiesc, iar nu jertfă” (Matei 9:13).
Pontiful a oferit constant o lectură pastorală a realităților umane complexe, propunând apropierea, ascultarea și însoțirea spirituală.
Papa Francisc a adus în centrul discursului public teme esențiale pentru umanitate – protejarea mediului, combaterea sărăciei, grija pentru migranți și refugiați, și promovarea păcii. Enciclica sa „Laudato si’” este un apel vibrant către responsabilitate ecologică, iar „Fratelli tutti” vorbește despre fraternitatea universală ca fundament al unei lumi mai drepte.
Dar poate cea mai mare contribuție a sa a fost umanizarea Bisericii. A încurajat o abordare mai deschisă și empatică față de cei excluși – fie că este vorba de persoane LGBTQ, de femei sau de divorțați recăsătoriți. Deși fidel dogmei, Papa Francisc a pus accentul pe milă mai presus de judecată, pe apropiere mai presus de regulă.
Umanitatea sa s-a reflectat în mod constant în gesturi: spălând picioarele deținuților, îmbrățișând bolnavii, plângând alături de victime ale violenței. Într-o lume grăbită să condamne, Papa Francisc a fost vocea iertării și a dialogului.
Temele sărăciei, marginalizării și inegalităților au fost constante în discursul său. Enciclica Evangelii Gaudium (2013) denunță economia excluziunii și invită la o „Biserică săracă pentru cei săraci”. Asemenea profeților Vechiului Testament, Papa a condamnat nedreptatea și a chemat la solidaritate activă:
„Dreptatea să curgă ca o apă și dreptul ca un râu care nu seacă” (Amos 5:24).
El a dus acest angajament mai departe în enciclica Fratelli tutti (2020), pledând pentru fraternitate universală și prietenie socială, inspirat de parabola samariteanului milostiv (Luca 10:25–37).
Papa Francisc a introdus o dimensiune nouă în discursul religios prin enciclica Laudato si’ (2015), în care ecologia este prezentată nu doar ca problemă științifică, ci ca o chestiune morală și spirituală. El afirmă:
„Când ne îngrijim de creație, ne îngrijim de noi înșine.”
Această viziune corespunde ideii biblice că omul este chemat să fie păzitorul grădinii (Geneza 2:15) și să administreze creația cu înțelepciune și iubire, nu cu lăcomie.
Papa Francisc a încheiat pământește această misiune în aprilie 2025, lăsând în urma sa nu doar un gol în inimile credincioșilor, ci și o moștenire de iubire activă, curaj moral și speranță autentică. El nu a fost doar liderul spiritual al Bisericii Catolice, ci un profet al vremurilor noastre – unul care a știut să trăiască cu simplitate, să vorbească cu sinceritate și să iubească cu întreaga inimă.
Bibliografie:
- Biblia – Ediția sinodală, 2013, traducere ortodoxă.
- Papa Francisc, Evangelii Gaudium, Vatican, 2013.
- Papa Francisc, Laudato si’, Vatican, 2015.
- Papa Francisc, Fratelli tutti, Vatican, 2020.
- Papa Francisc, Misericordiae Vultus, Vatican, 2015.
MaramuresOnline.ro