Aud, la un post de radio din Germania, că mai mulți copii s-au hotărât să doneze din jucăriile lor, ca daruri de Crăciun, copiilor din România. Acțiunea se numește „Daruri din inimă” și este un gest lăudabil al celor care, de mici, învață cel puțin 3 lucruri cu această ocazie: grija pentru jucăriile lor (sau a obiectelor cu care interacționează), responsabilitatea față de celălalt, dăruirea. Mă bucură și mă întristează acest lucru: pe de o parte e bucuria pentru că astfel de inițiative există, iar pe de altă parte e întristarea că trebuie să fim noi, din nou, cei arătați cu degetul.
Stau și mă întreb de ce oare în România secolului XXI trebuie să fim, încă, la coada Europei. Și să luăm lecții de la copii de grădiniță. Poate pentru că cei care ne hotărăsc destinele au cu totul alte preocupări. Pentru că ei pozează și se pozează în a fi interesați, iar în fapt ne mint în față. Pentru că prioritățile lor sunt cu totul altele decât cele pe care, cu ostentație, le afișează. Pentru că avem un sistem de învățământ care scoate pe bandă rulantă absolvenți analfabeți, mediocri, inculți. Pentru că oamenii de calitate sunt înlăturați, nedoriți, umiliți. Pentru că sistemul de valori este unul care parcă se citește în registrul negativ, pe dos. Pentru că cei care se afișează joacă teatru și oamenii de rând chiar îi cred. Pentru că „omul potrivit la locul potrivit” este o sintagmă care, în lumea celor care iau deciziile, este pe cale de dispariție.
De fapt nu trebuie să ne mire nimic atâta vreme cât una din primele poezii pe care o învață copiii noștri este „cățeluș cu părul creț fură rața din coteț și se jură că n-o fură și l-am prins cu rața-n gură„.
Când un sistem e bolnav din rădăcini, cred că nu poate să dea alte roade decât cele pe care, cu toții, le vedem. Și asta să fie, din nefericire, starea nației. Până atunci să nu ne întrebăm de ce luăm lecții de la copiii germani!
Mihai PĂTRAȘCU
