Boboteaza este sărbătoarea care încheie ciclul celor 12 zile luminate ce fac trecerea dintre ani.
La Bobotează, se sfințește apa, se umblă cu crucea și cu chiralexa și se practică o seamă de alte obiceiuri.
Dacă satu-i mai mare, cu crucea se merge cu câteva zile înainte, ca să aibă vreme popa să ajungă pe la toate casele, să nu rămână nesfințite. Pe care îi întâlneau pe drum, le dădeau acolo să sărute crucea.
Umblatul cu crucea
Când intră în casă, preotul (însoțit de diac și de cel care duce agheasma), cântă „În Iordan botezându-te, tu Doamne, apoi sărutau crucea mai întâi bărbații care-s mai bătrâni, apoi coconii și la urmă, femeile și cocoanele. Preotul vorbește cu familia, îi întreabă de sănătate, ce fac, cum le merg treburile prin gospodărie. Când se duc, crucerii îs petrecuți până la poartă, sau până la următoarea casă, uneori până la a tria casă. (sursa: Pamfil &Maria Bilțiu – Calendarul popular)
În ajun de Bobotează, când zine popa, fac mâncare de post: hribe, pere sierte cu zămucă, pancove de post, plăcintă goală, brozbuță cu păsat și cu hribe. Și după ce trece popa, noi mâncăm tăt de post. Și cum cresc pancovele cele de post, poți să faci tu tot anul că nu mai cresc ca la Bobotează și cât de bune-s cu sarmale.
Eu, când zine popa, tăte le înșir pă masă și râde popa și zice: „Mătușică, eu rar aflu ca la dumăta”.
Zine popa cu diacu și pruncii zin și strigă Tiralexa în ocol și trebe să le dai bănuți. Înainte le dădeai mere și nuci.
Noi ieșim cu lumina aprinsă la poartă. Facem o păpușă, punem lumină, bosâioc, verdeață, de lumină legi o cruce și un ștergar frumos să mai pune. Și ieși cu păpușa înaintea popii. Și dacă ai fată de măritat îi dezlegi păpușa deasupra capului fetei, i-o bați de cap să să mărite. E obiceiul frumos ca bărbatul să iasă înaintea preotului. Când nu, bune-s și babele când nu-i bărbat”. (de la Ileana Tiran, Breb, sursa: Memoria Ethnologica, Colecția Corina Isabella Csizar, Florin Avram)
Umblatul cu chiralexa (tiralesa)
„La Bobotează, la noi se mere la biserică apoi să coboară la vale cu prapori, cu icoane, să face sfințârea apii, toată lumea sărută crucea și să face T’iralesa. Coconii, toți cu trăistuțăle, zic numa t’iralesa și primesc nuci, mere. Apoi mărg feciorii la T’iralesa cu ștrafu. Caii îs înstruțați, toți feciorii să suie pă ștraf și așteaptă acolo mai sus. După ce gată toți coconii de trecut, pornesc ei cu ștrafu și strigă:
T’iralesa, grâu de primăvară
Șî pân pod, șî pân cămară
Șî pă prispă afară.
Câte paie pă coteț
Atâția pețâtori s-aveți.
Câți cărbuni în vatră,
Atâția petâtori la fată;
Câte pene pă cocoș,
Atâția coconi frumoși;
Câte pene pă găină,
Atâția coconi la slănină.
Feciorii să ridică di pă ștraf, apoi dacă mai trec pe lângă o fată mai zâc și altecele. De t’irelăsat, să t’irelăsează la fiecare casă. Toți feciorii îs îmbrăcați cu cojoace sau gube, cu sfetere albe de harast. Doi feciori merg în spate cu două robe, acolo le punea lumea nucile și merele”. (de la Pătru Mihnea, Valea Stejarului, sursa: Memoria Ethnologica, Colecția Maria Mirela Poduț)
Moși și babe
La Bobotează, pun babe unde nu-s însurați. Îi punea câte-o babă cu coșarcă și îi punea ”pancove” de cal. Le gătau cu rochie și apoi strigau: ”Mă, haida că aicia ți-i femeia”. O suia înt-on pom s-o vadă și alții. Ieșeau oamenii de la biserică și babele erau prin pomi. Era care o lăsa acolo și o lună.
Mai punéu și tomna-n ușă câte-on ”moș”. Când deschidea ușa, jupu d’e vejii rop pă ié. Să hie de-ndemână. Îi puné și țâdulă de unde vine ”femeia”. (De la Mărioara Crăciun, Plopiș, sursa: Memoria Ethnologica, Colecția Maria Mirela Poduț)
Credințe și superstiții
În noaptea de Bobotează, unii pândesc apa când se face vin și beu.
Tot în noaptea de Bobotează, pe vremuri, fetele se scăldau la vale. Țâpau în apă un fir de verdeață și acolo se spălau, ca să se ducă tăt răul de pe ele.
În noaptea de Bobotează, se crede că se deschide ceru oamenilor cu credință și ei îi pot cere lui Dumnezeu atunci ce voiesc. (sursa: Pamfil & Maria Bilțiu, Calenadrul popular)
Sursa: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș