Munții nu se cuceresc. Formula a fost repetată atât de des, încât riscă să devină un clișeu, dar rămâne una dintre puținele idei care spun adevărul despre întâlnirea dintre om și înălțime. Muntele nu devine niciodată proprietatea celui care ajunge pe vârf. Îi îngăduie doar să treacă, îl măsoară în tăcere și îl trimite înapoi în vale cu o poveste pe care, uneori, cifrele nu reușesc să o cuprindă.
În cazul proiectului RODNEI 30, cifrele sunt totuși impresionante. Treizeci de vârfuri de peste 2.000 de metri, 68,48 de kilometri, 4.939 de metri diferență pozitivă de nivel și 17 ore și 56 de minute de mișcare. Toate într-o singură tură, parcursă de Sebastian Butcovan, sportiv al Clubului Sportiv de Alergare Montană Maramureș.
Clubul anunță această realizare drept o premieră montană în Munții Rodnei. Dincolo de statutul ei sportiv, însă, RODNEI 30 poate fi privită și ca o formă aparte de a citi muntele. Nu dintr-o carte, nu de pe o hartă și nici prin imaginile ordonate ale unei excursii obișnuite, ci pas cu pas, prin efort, singurătate, orientare și luciditate.
O traversare clasică a crestei Munților Rodnei este, prin ea însăși, o experiență solicitantă. RODNEI 30 a mers mai departe. Obiectivul nu a fost doar urmarea liniei principale a crestei, ci atingerea fiecăruia dintre cele 30 de vârfuri care depășesc altitudinea de 2.000 de metri. Asta a însemnat abateri repetate de la traseu, coborâri care anulau pentru moment înălțimea câștigată și urcări care trebuiau luate de la capăt. Muntele nu s-a desfășurat ca un drum înainte, ci ca o succesiune de întrebări la care corpul și mintea au fost obligate să răspundă fără pauze îndelungate.
Traseul a legat zonele Ineu, Gărgălău, Puzdrele, Cormaia, Rebra, Buhăescu și Pietrosul Rodnei. Pe această linie frântă a muntelui s-au succedat Ineuț, Roșu, Ineu, Ciungilor, Tomnatec, Coasta Netedă, Cișa, Omului, La Cepi, Vârful Clăii, Gărgălău, Galațului, Laptelui Mare, Puzdrelor, Negoiasa Mică, Negoiasa Mare, Repede, Cormaia, Țapului, Pietrosu, La Cățâni, Obârșia Rebrii, Gropilor, Momâia, Rebra, Buhăescu Mic, Buhăescu Mare, Pietrosul Rodnei, Grohotu și Piatra Albă.
Înșiruirea lor seamănă cu o hartă rostită. Fiecare nume poartă o geografie, o istorie locală și o identitate. Unele vârfuri sunt bine cunoscute drumeților. Altele rămân în afara traseelor frecventate și nu oferă confortul unei poteci clare. Tocmai aceste sectoare nemarcate, desfășurate pe teren tehnic și alpin, au adăugat proiectului o dificultate care nu poate fi exprimată doar prin kilometri.
Pe un drum obișnuit, distanța este o măsură suficientă. Pe munte, ea spune numai o parte din adevăr. Un kilometru pe o creastă expusă, pe grohotiș sau într-o zonă fără potecă nu seamănă cu un kilometru alergat pe teren previzibil. În asemenea locuri, fiecare pas presupune evaluare. Piciorul caută sprijin, privirea caută direcția, iar mintea trebuie să rămână limpede chiar și atunci când oboseala începe să schimbe proporțiile lucrurilor.
După multe ore de efort, muntele nu mai este doar peisaj. Devine ritm interior. Urcarea se mută în respirație, coborârea în tensiunea mușchilor, iar orientarea într-o formă de atenție aproape instinctivă. Frumusețea rămâne acolo, dar nu mai poate fi contemplată de la distanță. Omul se află în interiorul ei și plătește pentru fiecare perspectivă cu propriul efort.
Cel mai înalt punct al traseului a fost Pietrosul Rodnei, la 2.303 metri. Privit separat, el reprezintă destinația multor drumeții. În geometria proiectului RODNEI 30, Pietrosul nu a mai fost însă finalitatea absolută, ci una dintre componentele unei construcții mult mai ample. Performanța nu a constat într-o singură ascensiune spectaculoasă, ci în capacitatea de a continua după fiecare vârf, atunci când tentația firească ar fi fost aceea de a considera că destul înseamnă deja foarte mult.
„Ideea RODNEI 30 a pornit de la dorința de a lega într-o singură tură toate vârfurile de peste 2.000 de metri ale Munților Rodnei. Nu doar creasta principală, ci fiecare dintre cele 30 de vârfuri”, explică Sebastian Butcovan.
În mărturia sa există un cuvânt esențial. A lega. Nu a cuceri, nu a învinge, ci a lega într-o singură experiență puncte care, în mod obișnuit, sunt parcurse în zile și ture diferite. RODNEI 30 devine astfel mai mult decât o probă de anduranță. Este încercarea de a cuprinde, în limitele unei singure zile, aproape întregul univers alpin al Munților Rodnei.
„A rezultat o zi de aproape 70 de kilometri și 5.000 de metri diferență pozitivă de nivel, cu foarte multe urcări și coborâri succesive. Dincolo de cifre, pentru mine a fost o modalitate extraordinară de a parcurge aproape întregul univers alpin al Munților Rodnei într-o singură zi”, spune sportivul.
Orice performanță de anduranță are o parte vizibilă și una care rămâne ascunsă. Vedem traseul înregistrat prin GPS, timpul, altitudinea și profilul diferenței de nivel. Nu vedem însă pregătirea acumulată în luni sau ani, ezitările dinaintea plecării, momentele de oboseală, deciziile luate pe teren ori conversația tăcută pe care omul o poartă cu sine atunci când distanța rămasă este încă mare.
Într-o epocă în care aproape totul este redus la rezultate rapide și imagini ușor de consumat, o asemenea tură vorbește despre răbdare, disciplină și continuitate. Nu este suficient să fii puternic la început. Trebuie să rămâi atent la mijloc și lucid spre sfârșit. Pe munte, entuziasmul plecării valorează puțin dacă nu este însoțit de măsură, experiență și respect față de teren.
Sebastian Butcovan își dorește ca RODNEI 30 să nu rămână doar o realizare personală, ci să devină o provocare pentru alți alergători și iubitori ai muntelui. Ideea poate deschide un capitol nou în felul în care este privit masivul, dar presupune și responsabilitate. Un asemenea traseu nu este o invitație la improvizație. Distanța, diferența de nivel, terenul alpin, sectoarele nemarcate și dificultățile de orientare îl așază în categoria proiectelor care cer pregătire temeinică, experiență montană și evaluarea realistă a propriilor limite.
Există aici și o dimensiune care depășește performanța individuală. Prin sportivii și evenimentele sale, Clubul Sportiv de Alergare Montană Maramureș leagă mișcarea de promovarea muntelui, a comunităților locale și a patrimoniului natural și cultural al regiunii. Afiliat la Federația Română de Atletism și la Federația Română de Alpinism și Escaladă, clubul organizează evenimente precum Maraton Maramureș, Mogoșa Everesting și Creasta Cocoșului Trail. RODNEI 30 se înscrie firesc în această viziune, în care muntele nu este doar decorul unei competiții, ci o parte vie a identității locului.
La capătul celor 17 ore și 56 de minute, cele 30 de vârfuri au rămas exact acolo unde au fost dintotdeauna. Nici mai mici, nici mai ușor de atins. Cel care s-a schimbat a fost omul care le-a unit prin propriii pași.
Poate că acesta este adevăratul sens al unei asemenea zile. Nu să demonstrezi că muntele poate fi biruit, ci să descoperi cât de departe poți merge prin el fără să uiți nicio clipă că ești doar în trecere.
Activitatea a fost înregistrată integral prin GPS, iar traseul și datele tehnice pot fi consultate pe Strava
Dan Cristian COARDĂ
