De 5 ani e departe de Franța, care a adoptat-o ca cetățean după ce s-a căsătorit cu iubirea vieții ei – Donatien, cel mai cool francez pe care eu îl cunosc.
E luat, e al surorii mele – Oana Pavageau, absolventă a Facultății de Arhitectură de la Nantes, Franța, născută în Șișești, Maramureș.
Și-a urmat soțul, care a primit un post de înalt funcționar al statului francez în alt capăt de lume – Madagascar.
De acolo, în ultimii ani, primeam vești de tot felul: bullying-ul în spațiul școlar pentru că nepoții mei erau albi, absurdul și penibilul ritualurilor unui popor fără Dumnezeu, un alt mod de liturghie – lipită de ușa unei biserici părăsite, experiențele de viață extravagante ca scafandri la recifuri de corali sau înotători prin golfuri cu delfinii, dimineți cu scorpioni pe baldachin, cicloanele care ne reamintesc și nouă, și lor că, în fața manifestărilor naturii, suntem neputincioși, sute de acțiuni umanitare prin care copii și adulți au primit ajutor, zeci de saci de orez pentru săraci, construire de case pentru cei care înoată desculți prin viiturile de noroi, emanciparea femeilor singure, înmormântări cum n-am crezut că pot exista încă pe planeta Pământ, negocieri cu morții unui cimitir pe care să-i convingi să-ți dea acceptul să construiești în proximitatea lor și multe altele.
N-am mers s-o vizitez pentru simplul fapt că eu cuantificam prețul biletului de avion în poșete de șarpe sau crocodil, care puteau să-mi îmbunătățească garderoba.
Azi e ultima lor zi acolo. Sunt atât de mândră de sora mea! Uitați-vă ce mesaj a pus pe grupul de familie. Pătrundeți-i sensul și meditați dacă goana în care suntem ne ajută sufletele la ceva:
„Noi in seara asta am terminat casa lui Naissa. Maine ii dam cheile🥳🤗 si maine eu plang😭. Vor veni cam 20 de pers care au ajutat-o…si asta ii datorie luptei mele….de nu, era in strada fata. Acum viitorul ei este schimbat. Am impulsat multe…si oamenii raspund cu empatie. Plec din Madagascar impacata. Poate de asta à trebuit sa venim pana aici….sa schimbam in bine traiectoria unui copil care era déjà pierdut. Nu sunt mandra…dar am satisfactie🤗 si o mare multumire lui Dzeu care à facut fffoarte multe minuni cu mine…a deschis porti care nu se deschid…a raspuns rugaciunilor. Si maine trebuie sa stie si Naissa cat Dzeu o iubeste😭🙏
In seara asta oamenii care sapa fantana de 4 saptamani….au gasit apa la 13m. De luni se poate muta în casa ei.
Duminica …am facut calcul …imi lipsesc 2000 euros sa aiba apa…adica o pompa pe soare si réserver.Ma rog🙏. Luni dimineata primesc mesajul asta de un student din Franta:
Bonjour Oana, l’Ironman se déroulait aujourd’hui et on a réussi à avoir un peu plus de 2000€ sur la cagnotte !! J’aurais besoin du rib de l’association d’ailleurs !
( a fugit un maraton ptr Naissa sa stranga bani)
Oana: Voi nu stiti cum lucreaza Dzeu….si in Europa nu ne abandonam LUI ca exista de toate….dar aici cum nu e nimic am trait abandonul total….si e extraordinar cum ne insoteste
Am inceput casa fara sa am bani….si m-am rugat fara sa cer de la oameni….si am primit peste 8.000 Euros…”
Eu… mă simt acum încercată de sentimente de tot felul: mândră că sora mea e un om cu suflet atât de frumos, bucurie că revine în Europa, milă pentru cei pentru care a fost un far călăuzitor și recunoscătoare că, prin experiența ei de viață, deși e sora mea mai mică, e modelul meu.
Oana dragă, chapeau bas!
I-am recitit mesajele de nu știu câte ori. Citesc și plâng cu lacrimile tuturor celor pentru care a fost o Lady Di cu ochi albaștri care a făcut istorie în sufletele și memoria lor.
M-ar certa să știe că am scris. Ea știe că faptele bune se fac în taină și mai ales pentru semeni care n-au cum să te răsplătească.
Da! Sora mea l-a văzut pe Dumnezeu fără sutanele preoților, în lipsa bisericilor cu picturi aurite, fără să se încurce în rugăciuni de tip bolboroseală de neînțeles.
A vorbit simplu cu El stând pe malul mării și privind cerul. Și El i-a răspuns. I-a protejat casa când totul în jur era spulberat, i-a dat semne și ochi să le pătrundă.
Am scris toate acestea să vă opriți din goana nebună a acestei vieți și să vă amintiți că aveți datoria să alergați doar pentru a vă descoperi misiunea pentru care ați venit pe pământ.
Acum o aștept acasă. Ii vremea să se întoarcă printre ai ei.
Natalia FORNVALD
