Dacă s-ar da un chestionar pentru a identifica nivelul de siguranță din școli sau managementul relațiilor vă garantez că pe primul loc s-ar afla actele de violență între elevi.
Că se bat, se jignesc elevii în școli, nu e o noutate. Nu e nici de azi și nici de ieri și nici nu trebuie să tratăm fenomenul după principiul popularității, care aduce după sine acceptarea ca o normalitate. Dar ceea ce se întâmplă în ultimii ani a căpătat o amploare prea mare ca să nu trezească interesul specialiștilor în educație.
Însă înainte să transformăm profesorii în carne tun cu mesaje de genul: unde era profesorul de serviciu când s-a întâmplat?, s-a întâmplat în timpul orei sau în pauză? poate ar trebui să privim mai în profunzime și să ne gândim că un profesor poate fi prezent între elevi în curte, dar nu poate preveni anumite forme de violență. Cel puțin replicile nu are cum să le monitorizeze ( și violența verbală e la fel de periculoasă ca cea fizică). Întrebările de mai sus se pun de cei care vor să găsească țapul ispășitor, să consemneze undeva și să dea raportul că e caz rezolvat ( mărturisesc că inclusiv eu am căzut în capcana acestor întrebări de câteva ori, fără să realizez că de fapt problema nu e întotdeauna rezolvată).
Apoi, oricare ar fi prevederile regulamentului de ordine interioară mereu în pauze vor exista elevi și în clase și afară, și pe coridoare, și la toalete, locuri care nu pot fi întru totul monitorizate de adulți.
Ați fost vreodată într-o curte de școală? Ați văzut cu ce viteză își descarcă surplusul de energie elevii prin alergare? Ați văzut cum se împrăștie jur împrejurul școlii, astfel încât chiar de ar ieși toți profesorii afară nu ar putea fi văzuți toți elevii ce fac?
Decât să punem profesorii la zid, cred că ar trebui să privim în spatele fiecărui elev violent. Că e agresiv nu e vina lui, clar! însă asta nu înseamnă că dacă este implicat în acțiuni bazate pe comportament agresiv, nu trebuie pedepsit. De aceea în legislație există capitol care cuprinde sancțiuni ce pot fi aplicate elevilor. Până la urmă în școală elevii trebuie să învețe și faptul că orice faptă rea atrage după sine consecințe.
Când un elev are un comportament deviant( pentru că agresivitatea de orice natură e deviantă) de cele mai multe ori cauza nu e în școală( deși poate să și fie). Prin purtare atipică, bazată pe violență, elevii trag semnale în mediul școlar că ei au o problemă a lor în plan personal. În majoritatea cazurilor, cum spuneam, aduc problema de acasă. Aici e nevoie de multă consiliere, care fără acordul părintelui nu se poate face. Încă sunt părinți reticenți la asta și atunci cei care vor să ajute elevul, se învârt într-un cerc.
Majoritatea timpului dintr-o zi copiii și tinerii îl petrec acasă. Preocuparea de a sta la televizor, pe jocuri, pe telefoane transformă elevul nostru într-o persoană ușor iritabilă, care imită comportamentul adulților din preajmă și vine îmbrăcat în haina lui în mediul școlar. Uneori copiii asistă la discuții care îi împovărează, pentru care nu sunt suficient de pregătiți și în spațiul școlar reacționează.
Și atunci profesorii se trezesc puși în fața situației de a fi înainte de toate buni psihologi, de multe ori trebuie să posede tehnici de autoapărare( după ultimele cazuri mediatizate în presă) și apoi să poată preda cu zâmbetul pe buze la un nivel la care să devină interesant pentru toți. Nu este imposibil, dar este greu. Să fii cadru didactic în zilele noastre este o mare provocare și o foarte mare responsabilitate. Generațiile actuale au altă psihologie, despre care nu îți spune nimeni nimic în perioada de formare inițială. Te trezești la absolvirea facultății cu câteva ore predate, cu notă mare obținută la examenul de titularizare, animat de dorința de a schimba prin inovație sistemul și dai nas în nas de multe ori cu un teren mocirlos unde începi să te afunzi cu fiecare pas făcut. E act de mare curaj să continui. Mulți ies.
Nu se poate generaliza, dar se cam întâmplă.
În plus, nu discutăm de cazurile în care elevii sunt încurajați de adulți ( părinți sau foști ocupanți de funcții pierdute) să producă haos în spațiul școlar pentru a arăta că noul management e unul cât se poate de defectuos. Asta mie personal mi se pare o manipulare ieftină , care se vede de la o poștă, dar stârnește totuși interes în media, neavând toatele datele. Mi-ar plăcea să fim mai respectați. Atât. Și să avem parte de prezumția de nevinovăție măcar cât la judecătorie.
Nu știu de ce, îmi vine în minte când scriu despre problema violenței în școli și bagajul de critici pus exclusiv în spatele directorilor și a cadrelor didactice, următoarea strofă. Vă lansez doar invitația de a medita profund dacă singurii vinovați pentru violența din școli sunt profesorii.
Nu-i singur Iuda vinovat
De sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
Ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…
Sper că nu exacerbez prin ceea ce scriu, dar mi se pare că despre asta-i vorba. S-a pus de comun acord părintele din mine și profesorul care sunt.