Am urcat a treia oară pe serpentinele masivului pentru a ajunge la cele şase mănăstiri ale Complexului monahal Meteora – din totalul de 21 câte au existat până în deceniile trecute – construite pe câteva din cele peste o mie de stânci imense, golaşe, formate în urmă cu 60.000.000 de ani, în perioada terţiară, înalte de peste patru sute de metri.
Călugării spun că formele acestea de relief au fost create de către Dumnezeu parcă special pentru înţelepţii asceţi sosiţi aici spre a fi mai presus de frământările lumeşti, reprezentând şi locul unde primii asceţi şi-au înjghebat sihăstrii și mănăstiri, ce constituie – după muntele Athos – al doilea centru monahal al Greciei. Din secolul al XI-lea au început sâ vină primii asceți la Meteora, vestind ca rândunelele sosirea primăverii duhovnicești.
Creând la început mici locuri de rugăciune, așa numitele sihăstrii, înlăuntrul peșterilor și ale crăpăturilor din stânci, acești plini de răbdare nevoitori și stâlpnici, au întemeiat aici ascetismul eremitic adaptat la stâncile Meteorei, care atrage admirația tuturor pentru înălțimea renunțării de sine, fapt ce consacră spațiul acesta formării monahismului meteoritic și al transformării lui într-un loc sfințit.
La început a fost organizat Schitul Dupiani, în veacul al XII-lea, cu biserica închinată Maicii Domnului, unde asceții din peșteri se adunau în fiecare Duminică pentru participarea comună la Dumnezeiasca Liturghie, în partea de nord-est a pădurii de piatră.
În continuare, asceții s-au încumetat să urce pe stâncile și mai înalte, uriașe, folosind ca mijloace ajutătoare frânghii și stinghii de lemn. La ora actuală au supraviețuit și funcționează șase mânăstiri ce au comunități monahale organizate: Mânăstirea Sfântul Ștefan, Mănăstirea Sfânta Treime, Mănăstirea Rusanu sau Sfânta Varvara, Mănăstirea Sfântul Nicolae Anapavsa, Mănăstirea Sfântul Varlaam și Mănăstirea Marea Meteoră.
Dintre mânăstirile și schiturile vechi, astăzi au fost restaurate și salvate în forma lor inițială doar trei: Mânăstirea Întâmpinarea Domnului, Mânăstirea Sfântul Nicolae Badova și Mânăstirea Sfântul Antonie.
Denumirea Metorei, conform cronicilor, a fost inspirată de ctitorul Sfintei Mănăstiri „Schimbarea la Faţă”, cuviosul Athanasie Meteoritul (1343/4 d.Hr.), numind astfel stânca „Piatra Lată”, unde acesta s-a retras din lume. Mai târziu a fost consacrat numele general al stâncilor, deoarece „meteor” înseamnă cel ce pluteşte în văzduh, între cer şi pământ.
De fiecare dată am avut posibilitatea să vizităm câte două/trei mănăstiri. Prima oară am fost la Mănăstirea Marea Meteoră, cu hramul „Schimbarea la Faţă”, aflată la altitudinea de 613 metri. Mănăstirea a fost înfiinţată pe stâncă de către Athanasie Meteoritul, venit aici din Muntele Athos, iar tot el este cel care a transformat-o în 1344 într-o lavră (mare mănăstire cu chiliile construite la distanţă, precum casele dintr-un sat) vestită până în zilele noastre.
Anul acesta (iunie 2025) am ales să vizităm două din cele mai ușor accesibile mănăstiri. Deasupra uneia dintre cele mai voluminoase și abrupte stânci ai Meteorei, la o altitudine de 551 de metri, se înalță Mânăstirea Varlaam. Așezământul datorează numele său primului locuitor al acestei stânci, Cuviosului pustnic Varlaam, contemporan al Sfântului Atanasie Meteoritul, care s-a nevoit aici în veacul al XIV-lea. În anul 1544 s-a terminat zidirea impunătoarei și superbei biserici, ridicată în cinstea Tuturor Sfinților. Catapeteasma ei, sculptată în lemn și aurită, este de valoare artistică deosebită împodobită cu excepționale icoane ale praznicelor împărătești. Minunatele fresce din naosul bisericii și Sfântul Altar s-au realizat în anul 1548, iar pronaosul a fost pictat pe la anul 1566.
S-a păstrat și restaurat în marginea de nord-est a stâncii, vechiul turn al mânăstirii cu așa numitul «vrizoni», sistem de ridicare cu scripete, ce era construit în anul 1535/6.
În partea de nord al așezămîntului în vechea pivniță de vin, se găsește uriașul butoi din lemn de stejar cu capacitatea de 13 mii de litri. Un deosebit interes, din punct de vedere arhitectural în partea de sud-est al stâncii, prezintă clădirea păstrată a vechiului spital-azil pentru monahii în vârstă. Dintre celelalte clădiri ale așezământului am vizitat în partea de sud-est muzeul în care sunt expuse obiectele de valoare din epoca bizantină și postbizantină. Manuscrisele așezământului se ridică la 298 de exemplare.
Sfânta mânăstire a Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, zidită în partea sud-estică a complexului de stânci al Meteorei, este situată la o altitudine de 528 metri. Din punct de vedere istoric, viața Mânăstirii începe în veacul al XII-lea. Primul sfânt locaș închinat Sfântului Mucenic și Arhidiacon Ștefan a fost ridicat în jurul anului 1350 și reconstruit în anul 1545, iar frescele păstrate datează din secolul al XVII-lea. În cursul veacului al XV-lea a fost dăruit Mânăstirii de către Voievodul Ungrovlahiei, Dragomir, Cinstitul Cap al Sfântului Mare Mucenic Haralambie, care de atunci a devenit al doilea ocrotitor puternic și sfințitor nu numai al mânăstirii, dar și al Greciei întregi. În cinstea făcătorului de minuni, Sfântului Mare Mucenic Haralambie, în anului 1798 a fost ridicat din temelii un impunător locaș, constituind biserica centrală.
Semnificativ pentru vizitator este tezaurul Sfintei Mânăstiri pe care-l găzduiește vechea Trapeză a așezământului, clădire datată din sec. al XIV-lea, zidită în stil arhitectural bisericesc. Aici sunt expuse manuscrise alcătuite artistic, cărți vechi de mare importanță, cruci din aur și argint pentru procesiuni și sfințirea apelor, obiecte de cult, un epitaf brodat cu fir de aur (1857) și icoane. În anul 1961 mânăstirea a fost transformată în obște de maici.
Scriu și despre celelate mănăstiri unde este mai greu de ajuns, dar sunt și ele nespus de spectaculoase. Deasupra unei impunătoare și gigante stânci, cu o formă specială, se află Mânăstirea Sfântei Treimi, aflată la o altitudine de 535 metri. Mențiunea cea mai veche, referitoare la funcționarea organizată aici de viață monahală, apare într-un manuscris din secolului al XIV.
Conform tradiției locale, ctitorul Mânăstirii de la mijlocul secolului al XV-lea, este considerat cuviosul Dometie. La intrarea în Mânăstire, în partea stângă, se află un minunat paraclis închinat Sfântului Ioan Botezătorul, ce este o rotondă săpată în stâncă (biserică circulară).
Pe vârful unei stânci abrupte și verticale se află Mânăstirea Sfântului Nicolae Anapavsa. Stânca respectivă are înalțimea de 419 metri în punctul ei cel mai înalt. Biserica se află la al doilea nivel. A fost zidită la începutul veacului al XVI-lea și pictată cu renumitele fresce de către ilustrul pictor bizantin și întemeietorul Școlii Cretane, Teofan Cretanul, în anului 1527. Cele 35 de manuscrise ce aparțin mânăstirii cuprind cronologic evenimente din veacul al XI-lea până-n veacul al XIX-lea.
Mânăstirea a fost integral refăcută. Iar în jurul anului 2005 părinții au transformat peștera aflată în stânga, pe cărarea ce urcă la mânăstire, într-un mic paraclis închinat Sfântului Siluan Athonitul, atât de cunoscut și iubit pentru scrierile sale.
Mănăstirea Rusanu este situată la altitudinea de 484 de metri. Un ansamblu încântător, cu patru etaje, care a căpătat forma arhitectonică de bază în deceniul trei al secolului al XVI-lea, populat astăzi de 16 măicuţe.
De fiecare dată, indiferent de cât de cald, cât de obositor a fost, am căpătat o energie nebănuită, o primenire, o încărcătură spirituală care ne-a umplut sufletele de smerenie, dar și de admirație și prețuire pentru aceste minuni ale lumii creștine.
Prof. dr. Ioan Dorel TODEA
