Sub un cer senin și o briză blândă care adia dinspre Hudson, am pășit (acum vreo zece ani) pe insula Liberty cu un amestec de emoție și reverență. Călătoria cu feribotul care pleacă din Battery Park, e deja o introducere simbolică, un fel de inițiere lentă în spiritul orașului, dar și în povestea Americii.
De departe, silueta „Statuii Libertății” se contura ca o promisiune, ca o rugă întinsă către cer. Părea că privește dincolo de mine, dincolo de timp, dincolo de generațiile care au venit aici, însetate de libertate, speranță și un nou început.
În realitate, statuia este mai mare decât îmi imaginam, are o înalțime de 47 de metri (împreună cu piedestalul ajungând la 93 de metri).
„Statuia Libertății” se află pe mica insulă „Liberty” din portul oraşului New York, la mică distanţă de insula „Ellis”, punctul de sosire a milioane oameni în Statele Unite, şi este un simbol de bun venit pentru toată lumea, americani, vizitatori şi imigranţi.
Mulți știu că simbol universal al libertății și democraţiei, „Statuia Libertății” a fost realizată de francezi ca dar pentru guvernul american cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Independența Americii, dovadă fiind „Declarația de Independență” pe care statuia o are în mâna stângă. În mâna dreaptă, statuia ține o torță care simbolizează victoria. Sculptorul care a proiectat celebrul monument a fost Frederic Auguste Bartholdi. Coroana statuii este formată din șapte raze de soare corespunzatoare celor șapte continente, aceasta privind spre rasărit cu un mesaj de bun venit celor care au ajuns pe pământ American, iar chipul său este cel al zeiței romane a libertății, Libertas. Bartholdi a denumit inițial statuia „Libertatea luminând lumea” („Liberty Enlightening the World.”). Scheletul metalic de sub învelișul de cupru al statuii a fost realizat de faimosul inginer Gustave Eiffel.
Locația a fost aleasă tot de alsacianul Bartholdi. În anul 1886, a avut loc ceremonia de inaugurare a statuii de către președintele American din acea vreme, Grover Cleveland.
În 1984, „Lady Liberty” își face intrarea triumfală în patrimoniul mondial Unesco! Ceea ce a fost, la început, un dar al prieteniei franco-americane, a devenit între timp un simbol universal al libertății și al demnității umane.
Pentru mulți nu spun lucuri noi, informațiile de mai sus se găsesc ușor, dar sentimentele copleșitoare pe care le-am trăit nu prea pot să le cuprind în câteva cuvinte.
Privind în jur, am simțit freamătul vocilor din toate colțurile lumii. Vizitatori veniți de pretutindeni, vorbind limbi diverse, făcând fotografii, dar mai ales, pășind în tăcere pe aleile insulei, ca într-un sanctuar. Am închis ochii pentru câteva clipe și mi-am imaginat ca un imigrant sosit cu vaporul, la începutul secolului XX, obosit de drum, dar luminat de flacăra speranței.
Am plecat cu vaporașul spre insula „Ellis”, simbolul imigrației americane, punctul de sosire pentru milioane de oameni, (între anii 1892 si 1954). O renovare a transformat-o într-un memorial, unde americanii își pot reconstrui sosirea strămoșilor lor. Pe insula „Ellis” se afla „Muzeul Imigrației” care conține artefacte aparținând milioanelor de imigranți, pasageri și membri de echipaj care au intrat în portul New York. Primul emigrant care a trecut prin Ellis Island a fost o fetiță de 14 ani, care venea din Irlanda.
Minutele feribot sunt excepționale: admiri satuia dar mai ales panorama care ți-o oferă Manhattan-ul. Pe drumul de întoarcere am mai putut vedea docurile din Jersey City, Governor Island cu un fort spectaculos.
Liberty Island nu e doar un loc, e o idee întrupată. Aici, libertatea nu e doar un cuvânt. E piatră, bronz, jurământ. Statuia Libertății nu mi-a vorbit. Dar a tăcut cu o forță care mi-a spus totul.
Cum să nu fii încântat de tot ceea ce vezi, cu sufletul plin de bucurie, având alături familia: Ioana, Adela, Radu și Flavius, cei care au făcut posibilă o zi de neuitat!!!
Prof. dr. Ioan Dorel TODEA
