Ne mai mirăm de ce suntem unde suntem

3 minute de citit
- Publicitate -
Din păcate, România are clasa politică pe care o merită. Suntem în prag de 22 decembrie. Demuuult, în 1989 au murit oameni, mulți de generația mea, pentru libertate și respect. Pentru o viață mai bună și pentru o clasă politică căreia să îi pese.
La ce am ajuns în 2023? Ce ne așteaptă în 2024? Un vot pe liste la parlamentare, oameni nepregătiți, o mizerie pentru care Eroii Revoluției urlă din mormintele reci și uitate. Îi aude oare cineva?
Tot îmbuibații sunt la butoane, tot nomenclatura de partid are beneficii, tot impostorii ajung în funcții bine plătite susținuți de liderii de partid.
Dacă ești bun la lipit afișe, anul viitor, chiar dacă nu cunoști bine limba română, ai toate șansele să ajungi șef pe la stat. Salariu bun, muncă deloc, secretară, cafeluțe și șofer. Oameni în subordine, mult mai bine pregătiți profesional, dar slabi la munca de partid. de aceea țara asta e incoerentă. În decizii și predictibilitate.
„A venit Rațiu în ’90 să ne învețe cum se face politica. Aristocratic. Cu zâmbetul pe buze. Nu l-am vrut.
A venit Coposu, cel cu 17 ani de temniță pentru convingeri ferme (dintre care 9 ani în carcera în care n-a văzut soarele), care ne-a învățat că între politică și morală nu trebuie să existe dihotomie. Nici pe el nu l-am vrut.
A venit apoi Regele Mihai I, să ne învețe ce înseamnă demnitatea, decența, distinctia, onoarea de a fi român și, prin prezența sa, în Europa, eram și noi o „țară ca afară”. Nu l-am primit. Și abia peste 22 de ani a fost invitat sa țină un discurs în Parlament.
Nu i-am vrut pe nici unii dintre aceștia . În schimb i-am vrut pe Iliescu, Roman, Bârlădeanu, Gherman, Văcăroiu, Năstase, Băsescu, Ponta, Dragnea etc.
Și ne mai mirăm de ce suntem unde suntem. Păi , printre altele și din aceste cauze ….”
Slavescu Alexandrina
De când a apărut acest text pe rețelele de socializare, au apărut și personaje noi prin politica noastră. Știți voi numele, nu le mai amintesc, imi e silă. Aduce cineva ceva nou? Vine cineva cu puțină speranță?
Avem nevoie de o clasă politică educată, cu școală, cu morală și cu respect. De oameni care se bat în principii și în doctrine. De guverne care să pună pe primul loc sănătatea și educația. Vrem respect și muncă multă pentru salariile care le primesc. Să asculte vocea străzii, să nu cedeze la șantaje, să fie verticali și onești. Știu vreau multe, dar macar atât mi-a rămas.
La ce să ne așteptăm? Ce votăm anul viitor?
Dan Cristian Coardă

- Publicitate -
Share this Article
Sari la conținut