Mircea Grumaz lansează al 11-lea volum, al 9-lea de versuri, Umblau Îngerii

7 minute de citit
- Publicitate -
Joi, 29 februarie, de la ora 17.00, la Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare, Mircea Grumaz lansează al 11-lea său volum, al 9-lea de versuri, UMBLAU ÎNGERII.
Cu această ocazie, în stilul caracteristic, Mircea și-a luat lui însuși un interviu pe care îl publicăm integral:
”Interviu cu mine și despre cartea mea nouă
– Am citit că iar scoți o carte. Ai apucat să citești cât ai scris?
– Da. Având în vedere că eu îmi fac corectura, da. Ba chiar de două ori, că am și corectura și de dat bun de tipar. Acum citesc din UMBLAU INGERII, ultima mea carte, a 11-a per total, a 9-a de poezie, prima lansată pe 29 februarie, a doua unde am pe copertă lucrări ale pictorului Dan Cristian Chiriac, a treia în care îmi scrie Corina Dașoveanu la prefață.
– Nu-i ușor. E greu?
– Da. Eu duc cărțile până la etajul 1, unde stau și nu e ușor. Dacă ar fi să comparam cu un frigider, nu e ușor, dar noi nu comparăm cu un frigider, deci e greu.
– Ce are cartea asta?
– Are 103 poezii. Are patru persoane care au scris prefața, respectiv Corina Dașoveanu, Dana Gagniuc Buzura, Marian Baroian și Alexandra Niculescu. Dana și Marian vor veni să vorbească și la lansarea din 29 februarie. Coperta este realizată de Dan Cristian Chiriac, tehnoredactarea de Adalbert Solticzki și tiparul la Panda Print. Lansarea va fi pe 29, de la ora 17.00, la Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare.
– Ai un sistem aparte de a da cărțile.
– În primul rând întreb oamenii dacă vor să sprijine tipărirea unei cărți.Nu e cerșeală, pentru că primesc ceva în schimb. Sponsori nu sunt, iar dacă nici nu-i cauți tu, nici n-au cum să fie. Eu umblu cu cartea în rucsac și daca o cere cineva, o poate primi. Rareori mi s-a întâmplat să-i sugerez cuiva să cumpere o carte. Vedeți, cartea nu este un must have, nu-i ca pita cea de toate zilele. O poți cere astăzi, mâine să uiți de ea, poimâine să n-o mai vrei, iar apoi s-o vrei din nou. Nu trebuie ratat momentul. Uite, eu dacă aș avea o iubită, i-aș face-o cadou de 1 martie sau de 8 martie. Plus niște flori. Cred că s-ar potrivi.
– E stresant să scoți o carte?
– Cam da. Nu contează cât timp ai nevoie pentru ea, cât muncești pentru ea, cum o gândești. Problemele apar doar în momentul în care trebuie să o dai. Uite, să zicem că scoți 100 de exemplare (puțini se laudă cu peste). Opt nici nu le vezi, dar le plătești. Se duc la biblioteci, nu știu pe unde, că nu m-am interesat, dar se duc. Apoi, ai invitați să-ți vorbească.
N-ai cum să nu le dai înainte o carte, pentru că e nevoie să știe despre ce vorbesc. Dacă ai sponsor pentru carte, atunci dispare o parte din stres. Pentru că vrei ca lumea să se simtă bine și la lansare, să bea un suc după. Sunt destule cheltuieli. Iar la final, te bucuri dacă ți-ai recuperat suma investită. Poezia e o nișă în literatură, lumea citește acum despre Mutu și Nuțu Cămătaru.
Se spune că s-a dus vremea cărților. Încă nu s-a dus. Aaa, că în Maramureș se vând 1,6 cărți / persoană / an, asta e altă poveste. Uite, la Foter Fesztival, sunt standuri de cărți și oamenii cumpără. Am văzut asta cu ochii mei. Însă n-am văzut niciun stand de carți de Sarbătoarea Castanelor.
– Clasa politică?
– Ce-i cu ea? De unde? Am lansat 11 cărți. La prima, Anghel a fost domn, cu D mare. După aceea nu l-am mai văzut. Am mai lansat apoi 10 cărți. A fost la una Călin Matei și la două viceprimarul Pap Zsolt (care are sigur trei dintre cărțile mele). În rest, nimeni din politică. N-au vreme ei de ce zice Grumaz într-o carte. Dacă Grumaz ia premiu (nu ia), toți vin să-și facă poze. Uite, intenționat am ales să nu lansez în campaniile electorale din 2024. Nici nu mă gândesc să mai scot ceva repede. Acum avem de ales. Cine ne va călca pe cap din 2024 și cu câtă putere.
– Ai lucrat mii de ani în presă. Cum e acum?
– Așa e. În cretacic ascuțeam creioane pentru dinozauri, apoi pe timpul Inchiziției am ars pe rug niște păreri, a venit Revoluția și mi-am găsit locul la un pupitru, de unde, la un moment dat mi s-a spus să plec că nu mai sunt bani. Apoi, am ajuns la alte pupitre, unde n-au mai fost bani la un moment dat. Mi-a plăcut să fiu în presă, mi-ar plăcea să lucrez și de mâine, dar în limitele cinstei, în limitele pe care le pot duce după 31 de ani de scris. N-am loc, se pare.
– Iar arunci cu dragoste după noi?
– Asta am ales și asta voi face din nou cu UMBLAU INGERII. Sunt multe poezii în vers alb, sunt destule cu rimă și vers în 16 silabe. Le-am scris pe toate cu plăcere sau cu obidă, având o stare altfel decât cea normală. Adeseori mă îndrăgostesc instant de o femeie și vreau să-i scriu, după aia mi-e frică să merg mai departe să nu-i deranjez intimitatea. Ea poate rămâne cu poezia, eu, de obicei, rămân cu o ușoară dezamăgire. Merg mai departe și mâine mă îndrăgostesc de altcineva.
– Ești fericit?
– Asta da întrebare. Anul ăsta am fost foarte puțin fericit. Adeseori însă starea proprie depinde de ceea ce faci. Fericirea e ca sponsorii, trebuie să te duci tu s-o cauți. Rar vine ea la tine. Stă și se uită, te vede că n-ai ruji în obraji, te vede că ți-s duse gânduile aiurea, apoi își vede de cârpe, că nu mai are nevoie și de grijile tale”
MaramuresOnline.ro
- Publicitate -
Share this Article
Sari la conținut