Perioada sărbătorilor de iarnă evidențiază armonios frumusețea și autenticitatea Maramureșului, simbol al satului arhaic, al valorilor și obiceiuri străvechi. De-a lungul timpului, locuitorii acestor meleaguri s-au îngrijit de transmiterea din generație în generație a obiceiurilor specifice acestei perioade atât de îndrăgite de către noi toți. Obiceiul colindatului, steaua, viflaimul și jocurile cu măști sunt doar câteva dintre datinile care au dăinuit până astăzi în Maramureșul nostru drag.
Obiceiurile practicate în perioada sărbătorilor de iarnă au existat încă din vremuri îndepărtate, unele venind din perioada precreștină, iar altele fiind preluate și valorificate în spiritul și beneficiul creștinismului.
Întâlnită atât în momentele cheie din viața omului – naștere, nuntă, înmormântare, cât și în cadrul obiceiurilor din vremuri îndepărtate, masca a jucat de-a lungul timpului numeroase roluri: apotropaice, de purificare, de magie, de comunicare cu spiritele strămoșilor, de invocare a duhurilor pentru fertilitate și rodnicie ș.a.
În prezent masca se folosește ca recuzită în spectacole și este adaptată teatrului popular cu caracter creștin, care se practică în preajma sărbătorilor de iarnă, funcțiile inițiale fiind înlocuite cu funcția ludică și cea estetică.
Cea mai impresionantă prezență a măștilor este prilejuită de sărbătorile de iarnă, cu ocazia cărora, prin intermediul Viflaimului (teatru popular) sunt practicate jocurile cu măști. În cadrul acestora, deghizarea reprezintă un aspect esențial, scopul purtării măștilor fiind acela de a-l face atât pe actant, cât și pe privitor să perceapă imposibilul ca fiind posibil.
Purtarea măștii reușește transpunerea individului într-o lume neobișnuită, cu numeroase răsturnări de situație, conferindu-i acestuia noi valențe în exprimarea artistică, ritualică sau eroică, anulându-i starea de zi cu zi și plasându-l în ipostaze noi, uneori nebănuite chiar de el însuși.
În jocurile cu măști din Maramureș, măștile sunt clasificate din punct de vedere tipologic în: măști animaliere (capra, ursul), măști demoniace (dracii) și măști umane (moșii), iar din punct de vedere funcțional în măști funerare și măști teatrale.
Cel mai întâlnit tip de mască din această zonă este denumită de către bătrânii satelor masca de drac. Aceasta este confecționată din materiale naturale și completează armonios costumul purtat de către feciori în perioada sărbătorilor de iarnă, în cadrul teatrului popular. Pe lângă masca propriu-zisă, un rol important în costumație îl au și tălăngile (clopote mari prinse de chingi de piele) folosite pentru a produce zgomot.
Maramureșul se mândrește astăzi cu unul dintre cei mai cunoscuți făuritori de măști populare. Om simplu și personaj arhaic al acestui loc, Vasile Șușca, creatorul măștilor tradiționale din Săcel a reușit, prin talentul său, să facă Maramureșul cunoscut în întreaga lume.
Vasile Șușca a crescut și a trăit pe Valea Izei, iar măștile populare l-au impresionat încă din copilărie: „eu eram fascinat de măștile astea populare încă de mic copil, prima dată stam și pândem după garduri, după fântână…vai de mine! Când îi vedem normal că să ridica păru’ pă mine”.
În perioada Revoluției, meșterul popular a început să lucreze mai diversificat la crearea și confecționarea măștilor, dându-le, cu timpul, un plus artistic, o expresivitate inedită și originală.
De-a lungul anilor măștile făuritorului Vasile Șușca au ajuns în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii: „Măștile mele o ajuns la colecționari din toată lumea, din Japonia până în Alaska. Măștile mele îs păste tăt.”
Cu multă creativitate și mult talent, Vasile Șușca a ajuns să realizeze măști de colecție, cu o valoare artistică deosebită, fiecare fiind unică în felul său. „Nu există un șablon al măștii, asta ține de imaginația fiecărui om. Masca me’ îi curată, un nas de ăsta la mască, numa la mine li-ți vide. Masca îi originală, îi făcută de mine, îi stilu’ maramureșean. Măștile mele râd toate, încerc să le fac să nu impună frică. Se poate vedea patima vechiului prin portul popular, masca populară, prin grai, prin clopurile de Maramureș, astea toate îs un adevărat tezaur. Înainte așa erau lucrurile, erau simple, sănătoase și serioase. Floarea trebuie să miroasă a floare, dacă i-ai dat numai un pic sintetic, deja înțeapă, nu mai îi suavă.”
Libertatea în exprimare, creativitatea și imaginația creatorului oferă fiecărei măști un aspect aparte, însă stilul de lucru al meșterului popular Vasile Șușca rămâne inconfundabil. „Masca, cu cât îi mai rânjită, cu atâta îi mai faină! Măștile mele îs hlizitoare, ca și mine.”
Dincolo de peisaje de basm, oameni primitori, biserici de lemn, obiceiuri, preparate locale, meșteșuguri și valori tradiționale, sărbătorile de iarnă reflectă, prin datinile și credințele păstrate din străbuni, măreția și autenticitatea acestui loc de poveste.
Text: Gabriela Filip, muzeograf, Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș