Părinte Marius Vișovan , eu am rămas blocată( acesta este cuvântul cel mai potrivit) când vestea că nu vei mai profesa ca preot, a ajuns la mine. Nu îmi permit sa contest deciziile superiorului ierarhic, dar timpul a dovedit că doar Dumnezeu este infailibil.
Cei care te cunoaștem știm ca ești unul dintre pilonii de credință, cultură , spiritualitate și profunzime a simțirii, dar și un intelectual care provine dintr-o familie care nu a exersat niciodată arta compromisului.
Știu cum ai fost educat, îți cunosc rădăcinile, ți-am cunoscut părinții, știu ce valori porți în suflet și cât de mare este puterea ta de a le transmite celor pe care îi păstorești.
Am citit scrisoarea plină de îngrijorare și de solicitări extrem de pertinente adresata superiorului ierarhic și recunosc ca nu mă așteptam la acest efect.
Eu în aceasta viață am învățat ca atunci când am pixul în mănă și o minima putere decizională asupra cuiva, nu trebuie sa ignor opiniile celor din subordine( mai ales dacă aceștia au un bagaj intelectual considerabil). Am învățat sa nu-mi impun propria voință ignorând semenii din subordine( asta e orgoliu și e primul păcat capital).
Am învățat că oamenii deștepți trebuie valorizați și nu îndepărtați, deși omul inteligent neputând fi manipulat are mereu de pierdut. Am învățat ca arta comunicării generează pace, stinge conflicte și dă în suflet liniștea aceea minunată care vine de la Dumnezeu.
Am învățat ca orice durere, nedreptate, pe care o produci în sufletul cuiva, mai devreme sau mai târziu se întoarce ca un bumerang care te lovește cu o putere dublă. Am învățat că atunci când iei o decizie greșită, e mai demn să îți asumi revenirea asupra ei, decât rușinea de a o impune, sub stăpânirea ambiției.
Am învățat că un om care toată viața lui a construit, nu poate fi demolat, mai ales dacă construcțiile lui au fost pentru Dumnezeu.
Am învățat că oamenii mărunți se ascund după hârtii sau mesageri.
Am învățat multe și toate din experiența mea sau a celor din jur.
Mi-ai botezat-o pe Paula mea, fapt pentru care știu ce om ești și ce suflet nobil ai.
Eu încă cred ca a fost o greșeală ce ți s-a transmis. În caz contrar, biserica greco-catolică pierde un preot extrem de bun .
Acum nu pot decât să mă gândesc la Lucaciu, monumentul de credință, simțire și dăruire, total neapreciat de superiorii lui ierarhici. Efectul? Pentru Lucaciu se roagă de peste 100 de ani milioane de suflete, în timp ce numele celor care l-au prigonit au avut vremelnice glorii și sunt demult uitate.
Dacă totuși, vestea că ai fost demis se confirmă, ar fi bine sa fie comunicate opiniei publice motivele. Asta pentru asigurarea transparenței actului decizional al superiorilor în fata tuturor celor care te cunosc, te respectă și se roagă pentru tine în aceste momente.
Natalia FORNVALD