În nordul Maramureșului, acolo unde pădurile de stejar își păstrează liniștea și mirosul de rășină, se află una dintre cele mai impresionante construcții de lemn din Europa. Vorbesc despre Biserica Mănăstirii Săpânța-Peri. Cu o înălțime de aproximativ 78 de metri, turla acesteia domină peisajul, vizibilă de la kilometri distanță, asemenea unei săgeți care leagă cerul de pământ. Dimineața, când ceața se ridică încet dintre copaci, turla zveltă se lasă descoperită ca o coloană care pare să lege cerul de pământ. Lemnul de stejar, ars de soare și mângâiat de ploi, păstrează o noblețe simplă. De aproape, dantelăria sculpturilor dezvăluie mii de detalii. Motive florale, cruci, linii spiralate, toate amintind de răbdarea meșterilor care, în 2003, au ridicat această bijuterie cu unelte și tehnici străvechi.
Povestea Mănăstirii Săpânța-Peri are două capitole distincte. Unul istoric, învăluit de legende, și altul contemporan, limpede și documentat. În anul 1391, urmașii lui Dragoș Vodă au donat terenuri și bunuri pentru ridicarea unei mănăstiri numite Peri, pe atunci pe teritoriul Maramureșului istoric. În 1404, nobilii români au întărit aceste posesiuni, amintind sate precum Taras, Criva și Peri, dar și o moară „în țara Câmpulungului, pe apa Săpânței, unde se varsă Săpânța în Tisa”.
Actuala Mănăstire Săpânța-Peri scrie, din 1997, un nou capitol. Construcția bisericii, începută în 1998 și finalizată în 2003, este o capodoperă a meșteșugului maramureșean. Pentru ridicarea ei s-au folosit peste 400 de metri cubi de lemn, în special stejar din pădurile seculare din jur, completat de brad, 60% din material fiind de proveniență locală.
Turla spectaculoasă, acoperită cu șindrilă, se înalță la 78 de metri, purtând în vârf o cruce de 7 metri, învelită cu 4 kilograme de aur. Fațada este decorată cu 8,5 kilograme de aur, iar întreaga biserică emană o noblețe caldă, în care tradiția și îndrăzneala se întâlnesc. În liniștea complexului, câteva măicuțe își petrec viața în rugăciune și îngrijire a locului. Grădinile mănăstirii, cu poteci pietruite și flori atent îngrijite, completează senzația de echilibru între natură și creația omului.
Mănăstirea se află la aproximativ 20 km de Sighetu Marmației, iar drumul, DJ 186, este ușor de urmat. Vizitatorii pot ajunge cu mașina, existând parcare în apropiere. Complexul este deschis pe tot parcursul anului, iar accesul este liber. Fotografierea este permisă la exterior, iar vizitatorii sunt rugați să păstreze liniștea în incintă. Fiecare anotimp oferă o altă față. Vara, turla se conturează pe un cer curat, iar iarna, acoperișul acoperit de zăpadă pare desprins din basme. La apus, lumina roșiatică transformă întreaga construcție într-un far al tradiției maramureșene.
Oameni buni, Mănăstirea Săpânța-Peri nu este doar un obiectiv turistic sau un loc de rugăciune. Ea este simbolul unei renașteri, o dovadă că Maramureșul știe să-și onoreze trecutul, să-l transforme în prezent și să-l ridice, literalmente, spre viitor. În fața acestei biserici de lemn, timpul pare să-și piardă graba, iar cerul parcă coboară un pic mai aproape de pământ. Fie că este privită ca un simbol al continuității tradițiilor, fie ca o capodoperă de arhitectură, biserica rămâne un loc de întâlnire între natură, meșteșug și spirit. În fiecare anotimp, turla ei zveltă amintește că, în Maramureș, lemnul nu este doar materie, este memorie vie și forță creatoare.
Dan Cristian COARDĂ – MaramuresOnline.ro
sursa foto: primariacomuneisapanta.ro