Într-o lume grăbită, în care hiturile vin și pleacă precum valurile mării, Tudor Gheorghe rămâne o ancoră. Artistul nu este doar un cantautor, ci un fenomen cultural, un constructor de punți între generații, între tradiție și modernitate.
Recunosc, oarecum sfios, că sunt un mare amator de muzică Românească. Am ascultat și difuzat la radio piese care astăzi, din păcate, nu se mai găsesc în play-listuri. Evoluția asta, bat-o vina. Într-o lume în care telefonul face din ce în ce mai multe lucruri, eu mă încăpățânez să promovez zestrea asta muzicală a neamului Românesc. Încă mi se face piele de găină când mai vad un concert simfonic, o cântare live, instrumente, etc. Ce să fac, sunt nostalgic după talent, valoare și inspirație.
Tudor Gheorghe a crescut într-o Românie marcată de schimbări profunde. Încă de tânăr, a înțeles puterea cuvântului rostit și cântat. A ales să-și dedice viața artei care nu doar emoționează, ci și educă. În anii grei ai regimului comunist, cântecele lui erau un refugiu pentru cei care căutau sinceritate și speranță. Muzica sa , o împletire de poezie, folclor autentic, romanțe, și mai târziu, creații orchestrale impresionante, a devenit glasul unei conștiințe colective.
Tudor Gheorghe a fost adesea greu de încadrat într-o categorie muzicală. El nu a fost doar folkist, nici doar actor sau recitator. A fost și este o voce unică, o formă de rezistență culturală. Spectacolele sale tematice , de la „Anotimpurile poeziei românești” la impresionantele „Rapsodii” sau „Primăvara simfonic” sunt construcții de o migală și rafinament rar întâlnite. Chiar și în perioada asta ciudată. Astăzi, când mulți artiști se plâng de lipsa publicului pentru „arta serioasă”, Tudor Gheorghe umple sălile. Și nu doar cu nostalgici, ci și cu tineri care descoperă, prin el, frumusețea unei limbi și a unei sensibilități aparte. Tudor Gheorghe nu este doar un cântăreț de ieri. El este și un artist al prezentului, un om care continuă să ne învețe că muzica poate fi mai mult decât divertisment: poate fi memorie, rugăciune, trezire.
Eu cred că într-o Românie care încă își caută drumul, talentul lui Tudor Gheorghe rămâne un reper. Un memento că adevărata cultură nu se demodează niciodată.
Dan Cristian COARDĂ
sursa foto: Facebook/Tudor Gheorghe
