Dacă aș avea acum posibilitatea să fac un playlist pentru un post de radio local, am vaga înpresie că Sting ar cam intra în heavy rotation. Pe vreumuri, îl ascultau cu plăcere colegii mei Alin Preda și Adi Hădean. Mereu mă amuzam de stilul british pe care ei îl promovau. Eu eram mai pe rock, mai ciufuțel așa. Fiecare cu plăcerile lui. Însă, mereu l-am apreciat pe STING. Astăzi, cu atât mai mult.
Într-o lume în care conformismul și prejudecățile sociale continuă să persiste, melodia Englishman in New York a lui Sting rămâne la fel de relevantă astăzi cum a fost la lansarea ei, în 1987. Mai mult decât un simplu hit pop-jazz cu influențe reggae, piesa este o declarație de independență personală, un imn al outsider-ului care refuză să-și sacrifice valorile și identitatea în fața presiunilor culturale. Sună cunoscut, nu?
Inspirată de viața excentricului scriitor britanic și activist Quentin Crisp, melodia spune povestea unui englez rafinat care trăiește în metropola americană New York, un spațiu al libertății, dar și al confruntării dintre culturi, obiceiuri și prejudecăți. Strofele sunt construite cu o eleganță lirică remarcabilă, reflectând conflictul dintre politețea britanică și pragmatismul (uneori brutal) al Americii urbane. „I don’t drink coffee, I take tea, my dear”, versul introductiv devine o metaforă a identității păstrate cu demnitate, într-un loc unde „diferența” poate fi un stigmat.
Refrenul, cu celebra linie „Be yourself no matter what they say”, este poate unul dintre cele mai puternice îndemnuri la autenticitate din muzica pop. El transcende povestea personală a lui Quentin Crisp și se adresează tuturor celor care simt că nu se încadrează în normele societății. Prin această afirmație, Sting reușește să îmbine arta cu activismul, transformând o piesă muzicală într-un mesaj social cu ecou profund.
Din punct de vedere muzical, Englishman in New York se remarcă printr-o orchestrare sofisticată, în care saxofonul lui Branford Marsalis adaugă o dimensiune urbană și melancolică piesei. Ritmul moderat, dar pătrunzător, acompaniat de armonii subtile, creează o atmosferă în care alienarea și eleganța coexistă.
Relevanța piesei astăzi este incontestabilă. Într-o epocă în care problemele legate de identitate, apartenență și libertatea de exprimare sunt din nou în prim-planul discursului public, Englishman in New York capătă o nouă valență. Este o reamintire că demnitatea umană începe cu acceptarea propriei individualități și că diversitatea nu este o slăbiciune, ci o sursă de forță.
Doamnelor, domnilor, Englishman in New York nu este doar o piesă despre un britanic excentric într-un oraș american. Este o odă adusă celor care aleg să fie ei înșiși, chiar și atunci când societatea le spune altceva. Este o lecție de stil, curaj și toleranță, semnată de un artist care a înțeles că muzica are puterea de a schimba percepții și, uneori, chiar și inimi.
Dan Cristian COARDĂ
sursa foto: facebook/Sting
