Pentru cei care au apucat să facă armata, piesa asta le va readuce în minte lunile alea mizerabile și pline de umilință din cazărmile românești ale anilor 90. Au fost și momente faine, dar prea puține printre cele penibile și umilitoare. Orice analfabet avea o putere absolută asupra ta doar pentru faptul că incorporase cu 3 luni mai devreme. În fine.. Există cântece care trec de granițele simplei ascultări și devin parte dintr-o epocă, parte din sufletul unei generații. „In The Army Now”, reinterpretată de Status Quo în 1986, este una dintre acele piese care nu doar că spun o poveste, ci o transformă într-o rană deschisă, purtată de milioane.
Povestea e simplă, un tânăr e recrutat în armată. Fără prea multe întrebări, fără promisiuni. Intră în „marea mașinărie”, unde sunetele armelor înlocuiesc vocile celor dragi, iar liniștea de acasă e schimbată cu ordine rostite la megafon. Dar dincolo de versuri, „In The Army Now” e un simbol. Pentru unii, e cântecul adolescenței, fredonat în camere de cămin, pe casetofoane care scârțâiau, cu un pachet de țigări pe pervaz și vise mari de libertate. Pentru alții, e o amintire dureroasă, o realitate trăită în cizme grele și uniforme rigide.
Status Quo, o trupă cunoscută mai ales pentru rockul lor ritmat, a reușit aici o schimbare de registru profundă. Această piesă, în realitate, un cover al duo-ului olandez Bolland & Bolland, nu doar că păstrează mesajul original, ci îl amplifică. Basul apăsat, tobele monotone, riff-urile apăsătoare, toate construiesc o atmosferă de inevitabil, de destin încremenit. Când vocea începe cu “A vacation in a foreign land…”, o întreagă generație tresare. Nu e doar o poveste despre război, e un manifest împotriva dezumanizării, împotriva ideii că viața unui tânăr poate fi redusă la un ordin, la un salut, la un „yes, sir!”. Într-un fel amar, piesa avertizează: „Nu mai ești acasă. Ești în armată acum.”
Repet, pentru cei care au trăit în România anilor ’80-’90, piesa are o dublă rezonanță. Era vremea când armata era obligatorie, iar plecarea la „oaste” era învăluită într-un amestec de frică, rușine și bărbăție forțată. Era vremea în care această piesă răsuna de la Europa Liberă, ajungând clandestin în camere de bloc, devenind un imn neoficial al celor care visau la libertate într-o lume rigidă și rece.
Astăzi, poate că generațiile noi nu mai simt fiorul acelei epoci, nu mai simt cum e să cânți “You’re in the army now, oh oh you’re in the army…” și să știi că un coleg de liceu tocmai a fost recrutat. Și totuși, nostalgia persistă. Pentru că „In The Army Now” nu vorbește doar despre o armată literală. Vorbește despre toate momentele în care suntem aruncați în luptă fără alegere, despre toate clipele în care ne pierdem vocea în corul ordinelor. Piesa asta rămâne un avertisment și un testament. O amintire dintr-o lume în care libertatea era un lux, iar muzica o formă de rezistență. Iar când o auzim astăzi, în căști sau la radio, simțim din nou acea umbră de solemnitate și revoltă tăcută.
Pentru că suntem, cu toții, într-un fel sau altul… in the army now.
Dan Cristian COARDĂ
