Lada cu Zestre: Nini Rosso – Il Silenzio

De mic am fost fascinat de disciplina militară, probabil inspirat de bunicul meu din partea tatălui care a fost militar de carieră.

Îmi plac și acum paradele militare, merg cu drag la Ziua Armatei Române, sărbătorită pe 25 octombrie în fiecare an. Am trăit pe vremea în care, obligatoriu, băieții făceau armata. Mi-a prins bine, recunosc asta acum, dar atunci am înjurat mult printre dinți. Era multă bătaie de joc, din păcate.

Una din micile bucurii ale acelei perioade era, așa cum vă așteptați, stingerea. Trompetistul era tare respectat printre noi, dar la ” stingere”, parcă îl iubeam cel mai mult.

Varianta de stingere interpretată de Nini Rosso, este și acum pentru mine, motiv de emoție. O ascult cu părul măciucă, dar același zâmbet în ochi și respect. Se interpretează și atunci când, un militar pleacă la ceruri.

Născut în San Michele Mondovì , Italia,  părinții lui Rosso încercaseră să-l trimită la universitate , dar la 19 ani a ales trompeta în locul celor academice și a plecat de acasă.  A fost partizan în timpul Eliberării celui de-al Doilea Război Mondial, comandant partizan al brigăzii antifasciste Giustizia e Libertà la Partito d. „Azione din nordul Italiei.

S-a întors acasă, dar la scurt timp a plecat din nou pentru a-și relansa cariera. El a devenit curând unul dintre cei mai cunoscuți trompești de jazz din Italia, atingând vârful popularității sale în anii 1960.

Hitul său mondial „ Il Silenzio ” din 1965 a ajuns pe locul 1 în Italia, Germania, Austria și Elveția și a vândut peste cinci milioane de exemplare până la sfârșitul anului 1967. În SUA, a atins vârful în noiembrie 1965 pe poziția 32 în Billboard Chart.

Vă rog, ascultați cu volumul dat tare. Sigur vecinii nu vă vor bate în calorifere. Promit.

Dan Cristian COARDĂ