Mi-a plăcut întotdeauna folk-ul iar pentru Alifantis am o slăbiciune aparte. Am avut norocul să îi prezint câteva concerte în Baia Mare și pot spune că omul e fabulos. Pe scenă e incredibil iar atunci când lângă el stau și cei din trupa ZAN, spectacolul e grandios. Dincolo de reflectoare, am avut ocazia să cunosc un om modest, super inteligent și foarte hâtru. Am fost extrem de norocos să-l cunosc, recunosc.
Pe vremea comunistă probabil că îi fredonam cu toții piesele. O oază de bucurie și un desfrâu senin al simțurilor, asta este Alifantis. Dacă îl combini cu Nichita Stănescu (căruia îi pune versurile pe portativ Dumnezeiește), iese oarecum o liniște fireacă. Un mers al lucrurilor. Natural. Simplu.
Pentru că vremea e de stat în casă și de pornit centrala (sau şemineul, cine are), vă propun câteva minute de zâmbet.
P.S.: Cu volumul dat aproape la maxim.
Cântă și Paula Seling piesa asta. Bine. Chiar foarte bine. Dar eu fiind născut mai devreme, așa am descoperit-0. Cu Alifantis. Într-o vară, la radio, cu tălpile goale prin studio, cu părul lung și foarte tânăr. Ciudat, nu?
Dan Cristian COARDĂ