Am fost fascinat întotdeauna de particularitățile muzicii izvorâte din suflet, din suferința popoarelor. Parcă fiecare nație are artiști reprezentativi, ăia pe care îi cânți când ți-s înnecate corăbiile. Când ești singur în crâșmă și vrei să-ți cânte lăutarul. Numai ție. Atunci când îl întrebi prietenește:
– Auzi, pe aia o știi?
Și începe lăutarul acordurile, zâmbești și îți dai ochii peste cap. Și o cânți și tu, cu o mână ridicată. Sau crezi că o cânți. Dar ce mai contează.
Așa e și piesa asta. Sună într-un fel anume. Calmă, chill oarecum, bună de chemat ospătarul.
A copiat-o și Hrușcă & Șeicaru. Versuri George Țărnea. Zori de zi. Dar cum orice copie rămâne totuși o copie, originalul sună fabulos.
Cu mici excepții, le vom discuta în alt episod.
Vă las cu piesa. Volumul mai tare. Să zâmbiți și să vă bucurați. De muzică bună.
Dan Cristian COARDĂ
