Mi-a plăcut piesa asta întotdeauna. Bine, știu, nu e tare cunoscută, nu e hit. Și interpretul nu e un fotomodel cu pătrățele, dar măcar nu are rochie.
Îmi dă o stare bună. Mă face așa, cu chef de ducă. Undeva departe de lumea dezlănțuită. Acolo unde e soare mereu și lumea bună. Fără ambiții prostești și luptă permanentă pentru bani.
Ce mi-ar plăcea să îmi iau laptopul și să scriu de pe un șezlong, desculț, cu briza printre degete și cu părul plin de nisip. Poate cu un pahar de cognac alături. Fără țigări. Știi ce zic?
Să fie piesa asta pe repeat, calm, la volum decent, cât să nu deranjez pe nimeni. Apoi, seara, m-aș uita la Meet Joe Black, daaa, filmul ăla vechi, lansat în 1998, cu Brad Pitt, Anthony Hopkins și Claire Forlani.
Pe final, printre artificii, se aude piesa asta, încet, coloană sonoră. Ca să fie totul complet.
Închideți ochii și evadați și voi. Culmea, e gratis :))
