În Sâmbăta lui Lazăr sau Sâmbăta Floriilor, este zi de sărbătoare în satul tradițional. Fiind ultima sâmbătă din șirul celor închinate străbunilor, creștinii își cinstesc înaintașii prin slujbe de pomenire.
Legătura omului cu divinitatea și conștientizarea perioadei sacre în care ne aflăm, îi determină pe creștini să treacă pragul sfintelor biserici pentru a-și despovăra sufletul în scaunul de Spovedanie.
Eliberarea de păcate, împăcarea cu ceilalți și frica de Dumnezeu sunt constantele din viața unui bun creștin. La finalul Sfintei Liturghii, în semn de recunoștință, se oficiază slujba de parastas.
„La paos să duce un colac de grâu, amu făcut de brutărie, oaricând făcut în casă. Colacu’ aista îi făcut mândru cu frunze ori cu funie, cu cerc. Femeia care pregătește prescuri, face părăstașu și îl duce dimineața la biserică. Mai ducem și o sticlă de vin roșu și un pomelnic. Io de când mi-am pierdut fecioru’, pântru că l-o chemat Florin, am zâs că îi ridic paos în tăt anu’, în Sâmbăta de Florii. Și duc cozonac la biserică ori pancove de post, că în sâmbăta asta să spovedesc mulți oamini și dau de sufletul pruncului și a bărbatului.” (De la Ileana Cupșa, 75 ani, Coruia)
Text și foto: Diana Denisa Țicală, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș
