1 Decembrie nu este doar o dată în calendar. Este o tresărire adâncă în sufletul fiecărui român, o clipă în care trecutul și prezentul se împletesc, iar istoria prinde din nou glas. În fiecare an, în această zi, România își amintește de jertfele, visurile și speranțele celor care au făcut posibilă Marea Unire din 1918. Este ziua în care ne adunăm, simbolic, în jurul aceleiași mese a identității noastre, simțind că aparținem unui singur neam, indiferent unde ne poartă viața.
Pe 1 Decembrie, Alba Iulia nu mai este doar un oraș. Devine o inimă care pulsează pentru o întreagă națiune. Acolo, acum mai bine de un secol, glasurile românilor s-au ridicat într-un singur strigăt de speranță: „Vrem să fim împreună!” În acel strigăt a ars dorul de libertate, de recunoaștere și de unitate. A ars dragostea față de acest pământ care ne-a crescut și ne-a învățat să fim puternici.
La rândul său, Maramureșul, ținut al tradițiilor nepieritoare, a fost și el prezent în marea poveste a unirii. De acolo, din vatra satelor cu porți de lemn sculptat și cu oameni demni, au venit delegați hotărâți să scrie istoria alături de frații lor de pretutindeni. Maramureșenii, cu sufletul lor cald și credincios, au dus la Alba Iulia glasul munților, al colindelor străvechi și al dorului de unitate. În straiele lor albe, împodobite simplu și curat, se oglindea însăși esența României. Autentică, puternică și neînfrântă. Astăzi, când treci prin Maramureș și vezi casele de lemn, bisericile înalte cu turle ce ating cerul și oamenii care te întâmpină cu zâmbet sincer, simți că ai pășit într-un loc unde trecutul nu a fost uitat, ci trăit în continuare, cu bucurie și respect. Iar de 1 Decembrie, acest tărâm pare să vibreze mai puternic ca niciodată, pentru că Maramureșul nu doar amintește de România, o și întruchipează.
Astăzi, tricolorul flutură în vânt nu doar ca un simbol al statului, ci ca o mărturie a oamenilor simpli care au crezut în România. Fiecare fir de albastru vorbește despre credință și libertate, fiecare strop de galben amintește de bogăția și frumusețea țării, iar roșul spune povestea curajului, a iubirii și a sacrificiului.
De 1 Decembrie, ne întoarcem în suflet la tradițiile noastre, la poveștile spuse de bunici, la versurile care au însoțit generații întregi. E ziua în care România pare mai aproape, mai caldă, mai vie. Chiar și pentru cei plecați departe, această zi poartă un parfum de acasă, un ecou al limbii materne și un dor care strânge inima. Dar 1 Decembrie nu este doar despre trecut. E și o promisiune pentru viitor. România este construită zi de zi, prin gesturile noastre mici și mari, prin felul în care ne respectăm unii pe alții, prin modul în care ne păstrăm tradițiile și le ducem mai departe. Este un drum pe care îl parcurgem împreună, cu responsabilitate și speranță.
În această zi de sărbătoare, fie ca fiecare român să simtă mândria de a aparține unei națiuni puternice, frumoase și pline de suflet. Fie ca lumina tricolorului să ne amintească mereu cine suntem și cât de departe putem merge atunci când suntem uniți.
La mulți ani, România! La mulți ani tuturor românilor!
Dan Cristian COARDĂ
