Creștinii ortodocși din întreaga lume marchează astăzi Joia Mare, una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Patimilor, în care Biserica rememorează Cina cea de Taină, spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus și începutul drumului spre răstignire.
În lăcașurile de cult se oficiază Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia, iar în cursul serii, credincioșii participă la slujba celor 12 Evanghelii. Acestea redau, în mod solemn, episoadele legate de suferințele, trădarea și răstignirea lui Hristos.
Mesajul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului cu privire la însemnătatea acestei zile
În Sfânta și Marea zi Joi sunt prăznuite patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de Taină, adică predarea înfricoşătoarelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire şi vânzarea (trădarea) Domnului.
Cântările Deniei din Sfânta şi Marea Joi arată cât de mare şi înspăimântător este păcatul lui Iuda, care, îmbolnăvindu-se cu iubirea de arginţi, s-a întunecat şi a vândut pentru treizeci de arginţi pe Hristos Domnul.
Slujbele din Sfânta şi Marea Joi cuprind Denia sau Utrenia şi Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Spălarea picioarelor are loc în mănăstiri şi în unele catedrale, după Liturghie.
În cadrul Sfintei Liturghii euharistice din Sfânta şi Marea Joi se scoate Agneţul, care se păstrează în Sfântul Chivot de pe Masa Sfântului Altar de-a lungul întregului an, pentru a fi oferit celor nou botezaţi, celor bolnavi şi celor ce se împărtăşesc în regim de urgenţă.
Rugăciunea cea mai presus de fire, este rugăciunea pe care Iisus a făcut-o în Gradina Ghetsimani, înainte de Patimile Sale. Rugăciunile sale către Părintele Ceresc, le-a făcut atât pentru Sine ca Om, cât și pentru apostolii săi, împreună cu toți cei care cred în EL. (Matei 26, 36-46; Ioan 17). În grădina Ghetsimani Mântuitorul supune voința Sa omenească celei Dumnezeiești. Din acest loc, este ridicat de farisei și prezentat în fanța lui Pontiu Pilat pentru a fi judecat pentru acuzațiile care i-au fost aduse.
Tot în Joia Mare, la un anumit interval de timp, în funcție de necesitățile eparhiilor, se sfinţeşte Sfântul şi Marele Mir de către Patriarhul unei Biserici autocefale, împreună cu membrii Sfântului Sinod.
Cele douăsprezece pericope din Sfintele Evanghelii ale slujbei acesteia sunt citirea completă a relatărilor celor patru Evanghelii despre suferinţele Mântuitorului, despre răstignirea şi moartea Sa pe Cruce. La finalul fiecărei Evanghelii citite se zice: „Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ție, Doamne, slavă Ție”, fiind astfel preamărită îndelunga-răbdare a Domnului nostru Iisus Hristos”.
Joia Mare are și o importantă dimensiune tradițională. Este ziua în care gospodinele vopsesc ouăle roșii, simbol al jertfei și al Învierii. Potrivit credinței populare, ouăle înroșite în această zi nu se strică tot anul și au puteri protectoare. Tot acum se pregătesc cozonacii și pasca, în așteptarea sărbătorii Paștelui.
În unele zone ale țării, oamenii aprind focuri în curți sau la morminte, în memoria celor trecuți la cele veșnice. De altfel, Joia Mare este considerată ultima zi în care se mai pot face pomeniri pentru cei adormiți înainte de Înviere.
Obiceiuri și credințe populare documentate de Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Maramureş
Muzeograful Gabriela Filip aduce în atenție obiceiurile și credințele populare legate de această zi:
„La noi în sat, joi dimineața, să face slujbă și se sfințăște pasca și vinu pă care îl duce fiecare familie la biserică, într-o traistă. Apoi, colo pă după-amiază se merge la cimitir, se aprind lumânări pă morminte, se fac slujbe și se dă de pomană. Cătră sară se merge la biserică, la Denia celor 12 Evanghelii. După slujba asta nu să mai trag clopotele la biserică până în Noaptea de Înviere, numa să bate toca. Și tăt de amu, femeile și bărbații care vreu, încep să țâie post negru până la Înviere. De astăzi începem să facem și coptăturile pântru Paști, că deja curățănia trebe să fie gata. O samă de oameni vopsăsc ouăle pântru Paști de astăzi, c-apoi dau și păste morminte, alții numa vinerea, că atunci o fo răstignit Domnu Iisus pă cruce și s-o înroșit ouăle de la sângele Lui. Zâce că ouăle feștite joi ori vineri nu să strâcă așă ușor ca celelalte.” (Lăpuș)
„Femeile începeu să pregătească pancovele, turta împunsă, cum să făce demult, astăzi fac tăt felu de prăjituri. Apoi care nu o apucat să gate până astăzi cu curățănia, mai puneu și ștergurile la icoane, mai așezau una alta pân casă, să șie cum trebe.” (Suciu de Jos)
„Noi, aici, vopsâm ouăle cu coji de ceapă, de nuc și punem câteodată și coji de arin. Să fac tare mândru că mai punem și câte o frunză și acolo iesă modelu de culorea oului.” (Giulești)