Ioan Buteanu a fost unul din liderii revoluționarilor români transilvăneni de la 1848 și prefect al Zarandului în perioada 1848 – 1849.
La data de 23 mai 1999 Societatea Culturală Pro Maramureș „Dragoș Vodă”, președinte Vasile Iuga de Săliște (inițiator), la comemorarea a 150 de ani de la moartea prefectului Buteanu, a ridicat în centrul orașului Sighet un bust realizat de sculptorul Mihai Borodi, iar pe casa memorială, azi transformată în lăcaș de cult, a fost amplasată o placă comemorativă.
Ioan Buteanu s-a născut pe data de 12 mai 1821, la Sighetu Marmației, Comitatul Maramureș, a murit la 23 mai 1849, la Iosășel – Zarand, unde maiorul Hatvani l-a spânzurat fără judecată.
Ioan Buteanu a fost unul dintre fruntaşii adunărilor populare de la Abrud, Câmpeni şi Bistra din aprilie 1848 şi unul dintre principalul conducător al primei Adunări Naţionale de la Blaj din 30 aprilie 1848. La Marea Adunare Naţională de la Blaj din 3/15 mai 1848 a avut un rol deosebit în însufleţirea maselor, alături de Avram Iancu. Distingându-se prin spirit organizatoric, a fost numit prefect al Legiunii Zarandului de către Comitetul Naţional Român din Sibiu. Comandantul austriac Puchner l-a numit administrator al comitatului Zarand. Pătruns de scopul luptei pentru drepturile şi afirmarea naţiunii române din Ardeal, Buteanu a fost arestat de autorităţi în două rânduri.
Ca şi prefect de legiune a participat la luptele din zona Huedin dar principalele sale acţiuni de luptă s-au desfăşurat însă în Zarand, unde a ţinut piept cu ajutorul luptătorilor săi invaziei maghiare pornite dinspre Ungaria, rezistând pe poziţii în ciuda izolării şi a condiţiilor grele de trai, cu puţină mâncare şi cu armament de slabă calitate.
La 25 aprilie 1849 are loc la Mihăileni întâlnirea mai multor comandaţi de legiune români cu deputatul maghiar de origine română Ioan Dragoş cu scopul de a negocia o încetare a luptelor şi o preconizată pace. Printre fruntaşii români prezenţi la întâlnire se afla şi Ioan Buteanu. Majoritatea românilor prezenţi la întâlnire nu au fost de acord să depună armele şi să semneze pacea oferită de Kossuth, considerând că oferta maghiară nu se bazează pe argumente sincere faţă de români.
Pe 6 mai 1849, în toiul unei întâlniri dintre deputatul maghiar Dragoş şi fruntaşii români, trupele ungare conduse de comandantul Hatvani au încălcat armistiţiul şi au ocupat oraşul Abrud unde se desfăşurau discuţiile referitoare la semnarea unei eventuale păci. Imediat după intrarea în oraşul Abrud, maiorul Hatvani îi arestează pe prefecţi, alături de alţi câţiva români care nu se evacuaseră la timp. Prefecţii Dobra şi Buteanu erau prizonieri de război. Cu tot acest statut, prefectul Dobra va fi torturat şi ucis peste doar câteva zile. Ioan Buteanu va fi închis la Baia de Criş, în comitatul Zarandului.
Spre sfârşitul lunii mai Hatvani este înfrânt în cea de-a doua bătălie de la Abrud şi se retrage prin Zarand spre Ungaria. Din Baia de Criş îl ia cu sine pe prefectul Ioan Buteanu, iar la graniţa din acea vreme dintre Ardeal şi Ungaria, în satul Iosăşel, azi în judeţul Arad, îl condamnă la moarte pe Buteanu prin spânzurătoare pe data de 23 mai 1849. Ioan Buteanu a fost îngropat după puţine zile de la moarte, la doar câţiva paşi de locul execuţiei sale.
Ioan Buteanu îşi doarme somnul de veci alături de bunul său prieten Avram Iancu, în cimitirul din curtea bisericii ortodoxe din Ţebea, judeţul Hunedoara, unde i s-a mutat mormântul în anii 1920 pentru a fi cuprins în Pantheonul Munţilor Apuseni de la Ţebea.
Bibliografie:
Vasile Iuga de Săliște – Ioan Buteanu fiu al Sighetului, erou și martir național, Editura „Dragoș Vodă”, 2012;
Silviu Dragomir – Ioan Buteanu, Prefectul Zarandului în anii 1848-49, ediția a II-a, coordonată și completată de Vasile Iuga de Săliște, Editura „Dragoș Vodă”, 2012
prof. dr. Dorel Todea
