Interviu Mani Neumann: „Arta autentică este sinceră – acolo nu poți să minți”

10 minute de citit
- Publicitate -

Trio farfarello va cânta în Baia Mare pe data de 30 martie în Log Out începând cu ora 21:00. Trio farfarello înseamnă Mani Neumann (vioară, blockflöte) şi Ulli Brand (chitară) şi Urs Fuchs (bass). Concertul din Log Out este o combinaţie de folclor est – european cu influenţe contemporane, plecând de la muzică tradiţională şi trecând prin jazz, rock şi muzică clasică.

Mani Neumann supranumit „Violonistul Diavolului” a acordat un interviu pentru www.maramuresonline.ro, împărtășind câteva din gândurile și amintirile sale.

Dan Cristian Coardă: În 1979 te alături trupei Phoenix în Germania de Vest. Ce te-a convins? Ce avea trupa Phoenix în plus față de formațiile din țara ta natală?

Mani Neumann: Aveam 21 de ani când l-am cunoscut pe Nicu Covaci. Cred că în perioada în care am studiat muzica, în special cea clasică, mi-am dorit să fac acest gen de muzică. Mi-a plăcut influența balcanică, iar în Phoenix se regăsea acea melodie. Era ceva ce „dormea” în mine, iar întâlnirea cu Phoenix a trezit această dorință. Asta s-a întâmplat în acel moment, când am auzit muzica Phoenix – printr-o ușă închisă, în prima clipă. A fost ca și cum toate problemele mele dispăruseră, a fost ca o soluție pentru toate dilemele mele muzicale. Sigur că era diferit, pentru că noi nu avem acest gen de muzică în Germania, sunt lucruri în această muzică pe care nu le găsești în Vest – nici în rock, nici în pop – deci era ceva tipic balcanic, cu care m-am întâlnit întâmplător și în care m-am regăsit. Pentru mine a însemnat că am găsit ceva ce nu era mainstream, la ora aceea. Muzica Phoenix mi-a dat o soluție.

Dan Cristian Coardă: Cum ai luat contact cu folclorul românesc?

Mani Neumann: Eu nu avusesem nici un contact cu folclorul românesc până atunci. Ulli Brand, colegul meu (cu care apoi am înființat farfarello în 1981) este în altă situație – el a avut un profesor de muzică pasionat de folclor balcanic, deci s-a mai întâlnit cu niște structuri, niște melodii sau teme. Pentru mine, însă, a fost o noutate. Nicu avea în repertoriu compozițiile din anii 70, pe care le făcuse în România: Nunta, Strunga, și altele. La el exista acest filon, această inspirație din folclor – până la urmă, Phoenix asta a făcut, a oferit acestor influențe un mijloc de exprimare modern. Deci primul meu contact cu „ceva” din foclorul românesc a fost atunci. Știam că există, dar eu veneam din altă lume, cu altă muzică.

Dan Cristian Coardă: Dacă ar fi să alegi o piesă din folclorul românesc, care ar fi aceea? Exceptând Ciocârlia, pe care tu o cânţi mai bine decât oricine.

Mani Neumann: Ciocârlia poate fi spectaculoasă, dacă vorbim de interpretare. Pentru mine, nu e neapărat un cântec tipic, din folclorul românesc. Am mai întâlnit și altele. Există în folclor lucruri mult mai profunde, mai „grele”.

Dan Cristian Coardă: În contextul actual al play-list-urilor de la radio, cum explici, totuși, succesul Trio farfarello? Ce părere ai despre muzica anului 2023?

Mani Neumann: E simplu: ceea ce auzim la radio, în mare parte, sau în emisiunile ori concursurile de profil, este ceea ce eu numesc „muzică moartă”. Noi nu facem asta, ci opusul. La noi e uman, e emoțional, și ne stăpânim și instrumentele. Poți să faci un ritm din computer, să zicem, sau poți să transmiți o emoție. La un moment dat, această diferență se simte – oamenii o simt.

Muzica de astăzi – cu puține excepții – intră în categoria muzicii despre care vorbeam mai sus. În plus, mai sunt de părere că este vorba și despre educație. Arta, în general, trebuie să te facă să gândești, să te educe, să te învețe ceva. În muzică trebuie să existe și inteligență. Este unul dintre motivele pentru care artiștii în vârstă – vezi trupele mari din rockul mondial, în care toți au sărit de 70 de ani –  încă mai cântă… Fac concerte, turnee, și e foarte bine că există tineri care merg la concertele lor. De la ei poți învăța ceva, ei au un mesaj, vorbesc despre ce nu e în regulă în lume, de exemplu, sau ridică niște întrebări, încearcă să ofere și niște răspunsuri. La polul opus, există muzica nouă care e show. E o diferență între mesaj și circ.

Dan Cristian Coardă: Cum e publicul din România față de cel din Germania?

Mani Neumann: Entuziast, cred că ar fi cuvântul. Am avut întotdeauna senzația că publicul din România vine spre noi cu deschidere, cu dorința de a descoperi. Aici nu vorbim despre Phoenix, că împreună cu Phoenix am avut o altfel de experiență, bineînțeles, poziția de plecare era alta, ci despre farfarello. Am mai cântat în România și răspunsul a fost bun de fiecare dată. E o altfel de relaxare, să zicem, față de Germania. Mai ales acum, după pandemie, impresia mea este că publicul de aici știe să se bucure altfel, să uite altfel, să își ofere un moment în care să respire și să se bucure – de muzică, în acest caz, dar și în general. În Germania, acum, există un climat închis… Oamenii sunt mai reci, nu își dau voie, parcă, să ajungă la anumite trăiri. Există nemulțumiri, frici. Sigur că nici în România nu e totul perfect, dar sentimentul meu este că oamenii se raportează altfel la anumite probleme.

Dan Cristian Coardă: Ce te astepţi de la turneul Trio farfarello?

Mani Neumann: Spre deosebire de colegii mei din formație, eu am știut că va fi bine. Nu am crezut, ci am știut. Ei au avut o surpriză foarte plăcută după acest turneu (am avut deja prima parte), și a fost mai mult decât se așteptau. Pentru mine a fost firesc, mă așteptam la asta, pentru că eu cunosc românii și cred că ceea ce aducem noi vine la momentul potrivit. Mulți mi-au tot spus, în ultimii ani, detalii despre România – inclusiv păreri despre industria muzicală de aici, despre public, despre cum e să trăiești aici… Eu, însă, simt că știu mai bine decât ei ceea ce este de știut despre România, pentru că o iubesc. Pur și simplu. Vreau să rămân aici, de fapt, și nimeni nu mă poate convinge că nu e un pas bun pentru mine.

 Pe de altă parte, să știi că eu nu funcționez pe bază de așteptări niciodată. Eu am un plan, sau decid că vreau ceva, și fac acțiunea care mi se cere pentru asta. Prefer rezultatele, în locul așteptărilor…

Dan Cristian Coardă: Cât de greu e să ai succes timp de 40 de ani? Care e secretul?

Mani Neumann: Muzică bună și gusturi comune. Ulli și cu mine ne potrivim foarte bine, vedem muzica la fel. Avem aceeași energie și suntem oameni liberi. Sigur că nu e ușor și au fost momente în care am sacrificat multe lucruri, dar până la urmă totul se reduce la dorință și alegere. Aleg conștient, voluntar și mai ales constant, să fiu aici și să fac asta. Dar nici nu aș ști cum să fiu altcumva.

Farfarello face emoție autentică, sinceră. Nu e numai pentru ascultători, ci și pentru noi. Noi trăim ceea ce facem. Arta autentică este sinceră – acolo nu poți să minți.

Urmează România. Simt că acest loc îmi va permite să fiu așa cum îmi doresc eu să fiu acum, îmi oferă acest spațiu – eu îl numesc headroom.

Dan Cristian Coardă: Ai mai cânta vreodată într-un turneu alături de foștii colegi? Nicu Covaci, Țăndărică, Baniciu?

Mani Neumann: Oricând! Foștii mei colegi mai au probleme de rezolvat, unii cu alții – nu toți – dar dacă mă întrebi pe mine, răspunsul ar fi da.

- Publicitate -
Share this Article
Sari la conținut