Se spune adesea că Valentine’s Day e sărbătoare de import, în timp ce Dragobete e zi neaoșă, românească. Dar totuși, deși calendarul popular al Maramureșului e doldora de obiceiuri și credințe, ziua de Dragobete ca zi a dragostei nu vine din istoria adâncă a tradițiilor locale în această zonă, conform cercetărilor etnologice făcute de Centrul Culturii Tradiţionale Maramureş.
Oamenii din satele Maramureșului zic că au auzit de sărbătoarea aceasta „doar după Revoluție” și că nu își amintesc să o fi celebrat în trecut.
Totuși, folcloriști și etnologi din cei mai cunoscuți găsesc legături între „ziua iubirii românești” și anumite obiceiuri existente în 24 februarie (sau în jurul acestei zile) prin zonele etnografice ale actualului județ Maramureș, acestea fiind legate mai ales de venirea primăverii și de momentul din an în care păsările își găsesc perechea.
„Sărbătoarea de la 24 februarie, Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul era considerată şi „Capu primăverii”, deci începutul noului an agrar. În popor este numită frumos „capu-n turturè”, fiindcă la această dată se însoţesc păsările.
Este o zi dominată de credinţe-interdicţii: să nu se taie nimic cu cuţitul „ca să nu tai capu’ Sfântului Ioan”. Orice trebuia tăiat, se tăia cu o zi înainte. Femeile nu aveau voie să toarcă, să coasă, să ţeasă. Ziua se ţinea cu post”, spun Pamfil Bilțiu şi Maria Bilțiu în Memoria Ethnologica.
Etnologii zic că, prin analogie cu împreunarea păsărilor, se poate să fi apărut și semnificația zilei de Dragobete și credința că ziua asta e prielnică îndrăgostiților:
„Dacă doi tineri să însoțăsc în zâua aceie, nu se mai despart niciodată. Trăiesc bine până la moarte… Nu este exclus ca prin analogie de la păsări, să se fi instituit în tradiție ziua ca una a norocului în dragoste” (Maria & Pamfil Bilțiu, Calendarul popular).