Guvernul condus de Ilie Bolojan a bifat oficial două dintre cele mai sensibile reforme din PNRR, impozitarea proprietăților la valoarea de piață și fiscalitatea verde în transporturi. Memorandumul aprobat de Executiv marchează un pas formal, dar în spatele lui se ascunde realitatea incomodă a întârzierilor și compromisurilor.
Reforma impozitării proprietăților, modernizare cu frâna de mână trasă
De ani buni, România taxează proprietățile după grile rigide și depășite, care nu reflectă realitatea pieței. Schimbarea, cerută insistent de Comisia Europeană și prevăzută în PNRR, ar aduce mai multă echitate fiscală și venituri suplimentare pentru administrațiile locale. Dar ceea ce trebuia să fie o reformă de impact în 2025 se amână pentru 2027. Motivele invocate, lipsa datelor, legislație incompletă, structuri tehnice nefuncționale, arată nu doar o problemă de organizare, ci și o reticență politică. Impozitarea la valoarea de piață este, poate, cea mai sensibilă măsură fiscală pentru că atinge direct buzunarul a milioane de proprietari și generează inevitabil costuri electorale.
Guvernul a găsit un compromis temporar, folosind grilele ANEVAR în 2026. O soluție de tranziție, dar care nu rezolvă problema de fond. România rămâne cu o fiscalitate imobiliară anacronică încă doi ani, riscând totodată sancțiuni sau pierderea unor tranșe de finanțare europeană.
Transporturile și fiscalitatea verde. Poluatorul plătește
Ministerul Finanțelor, Ministerul Transporturilor și Banca Mondială, lucrează la un cadru legislativ prin care taxele să fie diferențiate în funcție de norma de poluare, combustibil și cilindree. Scenariile analizate prevăd majorări consistente, chiar și de 170%, pentru vehiculele poluante, în timp ce mașinile electrice, hibride sau cu norme de poluare reduse ar urma să beneficieze de impozite mai mici.
Astfel, autoritățile încearcă să deschidă un front dificil în transporturi, introducerea principiului „poluatorul plătește”. Este o mișcare logică, în linie cu politicile europene, dar care atinge un alt nerv sensibil, taxarea mașinilor vechi, majoritare pe șoselele românești. Creșterile de până la 170% pentru vehiculele poluante vor stârni, inevitabil, nemulțumiri sociale. Într-o țară unde vârsta medie a parcului auto depășește 12 ani, măsura riscă să fie percepută ca o lovitură pentru clasa de mijloc și micii transportatori. Pe de altă parte, fără o astfel de corecție, România rămâne captivă într-un model de consum auto second-hand, cu costuri de mediu uriașe.
Taxa rutieră pentru camioane adaugă presiune într-un sector deja tensionat de creșterea prețurilor la combustibil și de competiția europeană. Dar aici, guvernul are în spate argumentul solid al alinierii la directivele UE și al necesității de a finanța infrastructura.
România, între Europa și realitatea locală
Memorandumul aprobat nu rezolvă problemele, ci doar trasează direcții. România se află între două logici contradictorii: presiunea Bruxelles-ului pentru modernizare fiscală și reflexul intern de a evita măsuri impopulare.
Impozitarea proprietăților și fiscalitatea verde sunt reforme necesare, dar și capcane politice. Întrebarea esențială este dacă guvernul Bolojan va avea curajul să le ducă până la capăt sau dacă va continua jocul amânărilor, riscând nu doar credibilitatea internă, ci și banii europeni.
Dan Cristian Coardă – MaramuresOnline.ro