De când mă știu, în fiecare primăvară am fost cel puțin o zi cu mama în pădure, după flori. Când eram mică, venea și tata. El conducea. Opream pe Gutin și culegeam flori de podbal, brândușe sau viorele, ghiocei, lușcuțe…
Azi, mă sună mama și-mi spune că urmează ploi și ea pierde plimbarea anuală în pădure la flori.
Chiar dacă nu-mi vedeam capul de treburi, am lăsat totul jos, m-am înarmat cu chef de cules flori și am pornit spre același loc al tinereții mele și al părinților mei: Gutin.
Cât timp mai avem părinți care să ne organizeze timpul merită orice efort.
Oprim într-un loc unde pădurea era violet. Stupoare: plin de gunoaie. Mama se entuziasmează copilărește de flori.
Eu văd doar gunoaie.
Abia o scot de acolo și plecăm mai sus. Aceeași priveliște de Mogador: hârtie igienica din zece în zece centimetri, peturi de plastic, cârpe, chiar și un geamantan….
La un moment dat pe mama o apucă nervii: „despre asta de ce nu scrii?”
Tac. N-am nicio scuză că până acum nu am supus atenției publice lipsa de educație a unor semeni.
Mama continuă: „să-i ia naiba pe politicieni. De ce nu văd? De ce nu fac nimic? Ii vezi toată ziua la televizor îmbrăcați la costum. Să curețe întâi pădurile, apoi să apară că le pasă de popor… le pasă pe naiba!”
Am ajuns acasă și i-am făcut mamei pe plac; am scris să se știe de toți cei ce ne mint frumos că Gutinul zace în gunoaie.
Nu mă aștept ca cineva să facă ceva.
Probabil vor veni elevii în Ziua de curățenie națională „Let’s do it România”.
Vi se pare normal să curețe copiii prezervative folosite, sticle de alcool și alte obiecte de care zac pădurile?
Parafrazându-l pe Iorga care vorbea de „frumusețea noroaielor naționale”, aș spune că scriu acum de „frumusețea” gunoaielor naționale. La propriu, la figurat, cum doriți. E real și sună bine.
Mama are dreptate: la televizor toți îs eleganți, li se pun cuvinte în gură, dacă nu ești cu ochii în patru, pot părea chiar și deștepti, că doar nu dau dictări în direct, dar… mizeria! Ce facem cu mizeria?
Gunoaiele! Să dispară gunoaiele! Vrem o țară curată!
Mizeria din păduri și curvăsăreala din politică!
Nu-s naivă! N-or dispărea nici una, nici cealaltă, dar așa ca acuma n-o fost în veci.
Și sincer, cred că nu doar Gutinul e îngropat în gunoaie.
Dar să nu uite purtătorii de costume cealaltă vorbă a lui Iorga care spune că „încrederea nu se pierde decât o dată!”
Acuma să nu începeți a umbla în bluzoane ca Zelenski că noi avem proverbul nostru și știm că „lupu-și schimbă părul, dar năravul, ba”.
Natalia FORNVALD
