Căsuța mea de vis are un acoperiș roșu, mare și simplu. Ea mai are niște ferestre mari, solide și spațioase pe care poate intra foarte multă lumină. Pereții, foarte frumos construiți, au o culoare minunată de albastru ca cerul într-o dimineață de vară.
În jurul ei există o pădure imensă care pare de-a dreptul magică. Îmi pot imagina cum, seara, toți licuricii încep să danseze până în zori, luminând pădurea într-un peisaj nespus de frumos, unic.
Florile de pe pereți îmi dau un aer de primăvară nesfârșită, în care, cu curaj, greierii încep să-și cânte baladele de dragoste cerului, mulțumindu-i pentru petrecerea infinită.
Grădina, colorată în nuanțe vesele, adăpostește mii de fluturi prinși în zborul bucuriei pure, o horă dedicată zeiței lor preferate – vara. Trag cu ochiul la această feerie de pe canapeaua de lângă ușă, pe care, familia, de-a lungul timpului își spune poveștile, trezind entuziasmul în sufletele inocente ale
copiilor, care, la rândul lor își zic legendele.
Ușa imensă de la intrare, este asemeni unui portal, prin care membrii familiei lasă să treacă motive de bucurie în fiecare zi, aducând raiul întruchipat într-o singură încăpere.
În final, îmi îndrept admirația spre încântarea sărbătorilor de familie, în care toți membrii se unesc într-un singur suflet și devin o putere indestructibilă, care își alimentează forțele cu dragostea pe care o împărtășesc unul pentru celălalt.
Adriana BOTA-LAZĂR – 11 ani
