Referitor la originea pistolului, părerile specialiștilor sunt împărțite, unii atribuie termenul de pistol orașului Pistoia, localitate aflată la granița dintre provinciile Toscana și Emilia-Romagna. Alții spun că primele pistoale au fost fabricate la Perusa. Cea mai plauzibilă dintre ipoteze este cea legată de originea franceză a termenului apărută în perioada domniei regelui Henric al II-lea în jurul anului 1550. Legat de inventatorul pistolului, părerile sunt de asemenea împărțite. Unii autori consideră că a fost inventat de italianul Camillo Vetelli din orașul Pistoia, iar alții de ofițerul de cavalerie Sébastien de Corbion, un belgian, care a înlocuit în lupta de aproape armele albe cu pistoalele.
Pistoalele propriu-zise apar în secolul al XVI-lea, odată cu inventarea mecanismului sau platinei cu cremene și rotiță. Mecanismul permitea funcționarea constantă și aprinderea sigură a armei. Acest sistem s-a dezvoltat în sudul Germaniei și nordul Italiei. Costurile mari ale mecanismului cu rotiță au dus la apariția unui sistem de dare a focului mult simplificat și considerabil mai ieftin, platina cu cremene. Mecanismul cunoscut sub denumirea de „Schnapphaknnhloss”(cocoș care lovește), se bazează pe cocoșul port-cremene care sub presiunea arcului lovește în amnarul fixat deasupra tigăiței, ceea ce duce pe de o parte la producerea scânteii, iar pe de alta, la dislocarea amnarului care astfel descoperă tigăița și permite aprinderea pulberii. Acest tip de mecanism s-a dezvoltat în două direcții: primul, așa-numitul „mecanism miquelet” cu varianta sa spaniolă, italiană, turcească, balcanică și olandeză, se caracterizează prin fixarea arcului cocoșului port-cremene la exteriorul platinei, în timp ce al doilea mecanism, cunoscut sub denumirea de „francez” sau „montecuccoli” (după numele contelui Raimondo Montecuccoli, general aflat în serviciul Austriei), se evidențiază prin fixarea arcului cocoșului în interiorul mecanismului.
Exponatul prezentat face parte din Colecția de arme a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Baia Mare (nr.inv. IF 480). Are în componență primul tip de mecanism „miquelet” și anume este un pistol cu cremene provenind dintr-un atelier central european. Metodele de făurire sunt: forjare, batere, gravare, sculptură. Componentele sunt: oțel, fier, lemn alamă. Țeava pistolului este tronco-octogonală la culată, rotunjită spre gură. În interior țeava este lisă. Este fixată de uluc printr-un șurub transversal; lipsește inelul de alamă de la capăt care fixa țeava de uluc. Mecanismul de aprindere cu cremene este de tip francez complet. Contraplatina este decorată cu motive florale din alamă, se observă cele două șuruburi care fixează mecanismul. Mecanismului de declanșare îi lipsește partea de sus a cocoșului și cremenele. Garda este din alamă incizată cu motive vegetale, prelungindu-se atât pe uluc cât și pe mâner. Mânerul și ulucul sunt din lemn. Mânerul se termină într-un bulb confecționat din alamă, din același material cu al gărzii, decorat cu motive vegetale. În partea de jos a ulucului se observă sistemul de prindere a bătătorului, care lipsește.
Dimensiuni: lungimea pistolului: 52 cm, lungimea țevii: 35 cm, calibru: 17 mm.
Bibliografie: Zoran Marco, Sergiu Galiș, „Pistoale și revolvere”, Editura Anccart, Timișoara 2014
Text: Adrian Ciurcaș, muzeograf (Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș)
Foto: Zamfir Șomcutean, conservator.