Organizarea meșterilor în bresle pentru perioada Evului Mediu din Baia Mare este destul de bine documentată. Atestarea documentară a meșterilor lăcătuși este datată la sfârșitul secolului al XV-lea (1488-1489), când aceștia ar fi prestat lucrări pentru Arhiepiscopul de Esztergom – Budapesta, Hippolyt Este (1487-1497). Faima și priceperea meșterilor băimăreni a făcut ca acest Hippolyt, cunoscut pentru gusturile sale fine și luxoase să comande în anii 1488 și 1489 meșterilor lăcătuși băimăreni hamuri argintate și aurite pentru cal, zăbale din argint, dar și din argint aurit. Astfel de excentricități erau lucrări deosebite care necesitau pricepere și rafinament din partea meșterilor iar lăcătușii, pe lângă lacăte, chei și sisteme de închidere aveau o paletă largă de comenzi și lucrări.
Colecția de piese medievale a muzeului deține un număr considerabil de lacăte și chei iscusit meșteșugite. Acestea sunt obținute prin tehnica turnării fierului. Prezintă elemente de decor geometrice sau vegetale și încântă privirea prin diversitatea formelor și a decorului. Bineînțeles nu doar frumusețea prima, ci și utilitatea acestora era importantă.
Piesele sunt inventariate în colecția de istorie medievală a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș. Numere de inventar: lacăt IF 61 și chei IF 64, 72, 92, 93.
Text și fotografii: dr. Sorana Mișca – muzeograf.
Bibliografie: Lajos Szádeczky, Nagybánya régi iparáról és czéheiröl, în „Századok”, 1889, pp. 675, 688; Sorana Mișca, RAFINAMENTUL ȘI ELEGANȚA MEȘTEȘUGULUI. Din colecțiile băimărene ale breslelor lăcătușilor, tâmplarilor și fierarilor, în Studii și comunicări științifice III, Baia Mare, 2024, pp. 241- 251.