Curiozitatea asta m-a purtat de-a lungul vieții peste mări și țări, mai întâi exterioare iar apoi interioare, mereu cu gândul la o singură întrebare. Nici măcar nu știam întrebarea, cunoșteam doar zbuciumul.
“Cine ești?” am fost întrebată în urmă cu 13 ani, în India, în cadrul unui program internațional numit “Life matter” (viața contează). La prima strigare am crezut că e simplu, dar nici unul dintre răspunsurile mele nu păreau satisfăcătoare. Timp de 6 luni am fost provocată, zi de zi să găsesc un răspuns mai bun, dincolo de nume, profesie, naționalitate, religie, credințe, șamd.
Și asta a durut. Habar nu aveam cine se ascunde sub toate etichetele astea.
A trecut ceva vreme și abia învăț să caut. Dar ceea ce am descoperit între timp, săpând prin adâncul ființei mele mi-a adus o oarecare sclipire în ochi, liniște și poate puțin mai multă înțelepciune. Parcă acum înțeleg mai bine vorbele lui Osho care a asemuit omul cu o ceapă, învelită în foarte multe straturi.
Să înlături foiță cu foiță straturile unei cepe este un proces usturător și nu tocmai comod, dar esențial pentru a-i descoperi miezul. Trecerea de la superficialitate la esență, necesită un oarecare sacrificiu, răbdare și perseverență.
În fiecare dintre noi există un miez, o pulsiune de adevăr care vrea să iasă la suprafață. Pe la mijlocul vieții, cu toții primim un examen de maturitate. Atât teologii cât și psihologii sunt de părere că după ce am cunoscut lumea exterioară, cunoașterea se mută pe tărâmuri misterioase din interiorul ființei noastre.
Poarta către cunoașterea de sine este trăirea în momentul prezent. Doar acolo poți găsi bucuria, tristețea, dorul, cunoașterea, împlinirea, inspirația, poate chiar pe Dumnezeu. Prezentul păstrează aceste instrumente precise de măsurătoare a vieții. Conceptul bineînțeles că nu îmi aparține, doar am vrut să verific teoria. Și chiar așa pare să fie. Descopăr că suntem niște ființe extrem de complexe și creative, care nu cred că vor descoperi vreodată adevăratul răspuns la această întrebare, dar merită să ne străduim. Să nu uităm că suntem copiii Creatorului.
În Vechiul Testament lui Moise îi apare Tatăl Ceresc sub forma unui rug aprins și îi spune că este în menirea lui să elibereze poporul lui Israel de sub robia egiptenilor și să zică că l-a trimis El. Moise întreabă dacă nu există un nume, iar Dumnezeu îi răspunde “Eu Sunt Cel Ce Sunt” (Exod. 3.14).