Tocmai am citit un mesaj din categoria „redirecționat frecvent”. Un lung citat din Ioan Aurel-Pop, președintele Academiei Române: ,,Copiii nu mai au modele… nu le mai cultivă nimeni dragostea de țară şi de eroii autentici ai României”. Și tot așa.
Acum, acest tip de discurs e uzual în orice cultură, îl întâlnești la oratori greci și romani chiar și atunci când civilizațiile și imperiile lor erau la apogeu. Orice generație are nevoie, aparent, de această senzație de sfârșit al lumii și de disoluție – în perioade de declin, dar și de înflorire. Și au existat întotdeauna intelectuali dispuși sa livreze mesajul „copiii nu mai au modele, nu le mai cultiva nimeni dragostea de țară”, poate și pentru că nu necesită mari resurse de creativitate și face tiraje bune.
Conform site-ului de prezentare, Academia Română este un Simbol al spiritualității naționale.
„Creată în 1866, Academia Română s-a născut cu un scop precis: cele mai înalte valori intelectuale ale românilor din toate provinciile românești erau chemate ca, în cadrul unei societăți savante, să consolideze identitatea națională, pe fondul obiectivului major al națiunii române – formarea statului unitar român. Iar identitatea națională se rezema ferm pe limba și literatura română, pe istoria românilor, pe etnografie, pe cultură în general.“ – acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, 2022.
Limba română și istoria românilor
Principala misiune, încă din momentul înființării, viza, în acord cu vocația sa națională, normarea limbii române și studiul istoriei poporului român, având ca obiective elaborarea gramaticii limbii române, stabilirea ortografiei, realizarea dicționarului român și elaborarea tratatului de istorie a românilor, precum și publicarea unor valoroase colecții de documentele referitoare la istoria națională. Această misiune este specificată în decretul de fondare a Societăţii Literare Române din 1/13 aprilie 1866 și va rămâne o îndatorire constantă a Academiei Române.
În prezent, Academia Română îndeplineşte trei roluri majore: for de consacrare, pilon important al cercetării din România și participant activ în viața societății.
Si totuși, din această bulă a spiritualității naționale vine acest gen de mesaj care e oarecum specific scriitorului retras, dizident, marginal, pensionat, neangajat. Nu îmi explic cum ar putea fi el utilizat tocmai de președintele Academiei, adică de unul din oamenii care ar trebui să se asigure că „mai există modele pentru copii” (poate dintre cei admiși în Academie? și că se promovează „eroi autentici ai României” (nu Antonescu, de pildă, pe seama căruia Academia s-a tot bâlbâit în paradigma „există mai multe păreri, cine suntem noi să ne pronunțăm?”). Academia are resurse, are legitimitate, are credibilitate, are „brand” – ar trebui să coordoneze, în parteneriat cu societatea civilă și mediul privat, nu unul, ci o sută de proiecte care oferă copiilor „modele și eroi autentici”. Când ai posibilitatea de a opta pentru activismul occidental (suntem în 2023) pare imposibil de înțeles de ce ai alege jelania bizantină („neputincios e omul, vremurile sunt peste noi”) din epocile în care dădeau tătarii.
Sigur, momentul e greu. În pandemie am văzut la televizor doar izolete, vaccinuri, moarte și controversă. Discuțiile, acasă, între părinți au fost învârtite în jurul aceluiași subiect. Şcoala online a creat mai mult lene și neimplicare decât pasiune și iubire de carte. Și atunci de unde modele?
Baia Mare și Maramureș, din fericire, are oameni care pot fi repere într-un cotidian gri, blazat și poate marginalizat. Copiii noştri pot spera din fericire la o viață mai bună, la un viitor mai puțin uzat.
Din fericire sunt deștepți, cu acces nelimitat la informații, cu o dexteritate nativă oarecum și cu un talent evident în navigare pe social media. Aici pare că e o problema, trebuie nas fin când citești o știre sau cauți un model. Unul care are urmăritori mulți nu e neapărat un formator de opinie recunoscut. Dacă e să mă exprim și eu, Academia Română ar trebui să coboare din turnul ei de fildeș, să fie vizibilă, să stea cu poporul. Dacă Academia va continua să se adreseze elitelor, rolul ei scade simțitor. Mi-ar plăcea să îi văd pe la semafoare, la televizor, să scrie cronici prin ziare, pe social media. Să folosească un limbaj mai puțin prețios, mai aproape de popor.
Prin tradiţie şi statut, Academia Română nu participă direct la viaţa politică a ţării și nu este factor decident. Obiectivele ei sunt culturale și științifice și presupun o totală independenţă faţă de ideologiile de partid şi faţă de orice angajament electoral.
Copiii de azi, tinerii de mâine, părinții de poimâine. Îi văd implicați și oarecum demni. Chiar și fără modele. Hainele pe care le poartă…largi, mărimi mari, de firmă, dar în același timp de modă veche. Mai sunt cei ce nici nu vor să audă de îmbrăcăminte care nu e de fiță. Trebuie să fie de ultimă apariție și neapărat foarte scumpă. Presiunea pe părinți e fantastică iar în astfel de momente te întrebi unde le sunt modelele? Unde văd comportamentul acesta și pe cine imită?
E de bine? Toţi am trecut prin vârsta aceasta și am fost neînteleși. Lumea ne era dușman, profesorii bau bau. Am supraviețuit și acum emitem judecăți de măsură. E corect?
Dan Cristian Coardă
Fotografie din arhivă, cu caracter ilustrativ