Dublă lansare de carte într-o atmosferă de cafenea literară

În prezența unui public select, a avut loc săptămâna trecută, o dublă lansare de carte, respectiv o culegere de studii și articole intitulată: „MARAMUREȘUL CA FENOMEN ORIGINAR ȘI CULTURA ACTUALĂ”, o antologie de articole științifice a prof. univ. dr. Nicolae Iuga și a volumului de poezii „NEUITARE” a prof. dr. Ioan Dorel Todea.

O atmosferă de cafenea literară, intimă, cu participarea unui public care cunoștea autorii, activitatea și creația lor. Într-o atmosferă inedită, lansarea celor două cărți a fost surprinzătoare, cei doi autori oferind un moment interesant, prezentându-se reciproc, realizând câte un sumar portret și recenzia celor două cărți prin prisma unui filosof și a unui filolog.

Au mai vorbit Ionică Mariș (directorul Editurii Valea Verde, editură care a lansat cărți scrise de autori sigheteni), care și-a spus punctul de vedere cu privire la cele două cărți și despre poezia din volumul „NEUITARE”. Prof. Horea Picu a subliniat valoarea celor doi autori, considerându-i reprezentativi pentru viața culturală a orașului. A evocat câteva evenimente pe care le-a realizat cu Ioan Dorel Todea, la postul Radio România Sighet, afirmând că poezia i-a trezit emoții. Poetul Paul Romaniuc a subliniat sensibilitata poeziei, mesajele transmise, complexitatea personalității celor doi autori. Despre carte și personalitatea lui Nicolae Iuga a vorbit preotul Gheorghe Albiciuc. A mai intervenit Nicușor Iuga și Gavrilă Mihali care a transmis un mesaj de felicitare în numele Consiliului Local Sighetu Marmației. În mod firesc a urmat o agapă prietenească unde s-au derulat amintiri, evocări, s-a discutat despre cele două cărți.

Cartea lui Nicolae Iuga este o culegere de studii și articole intitulată: „MARAMUREȘUL CA FENOMEN ORIGINAR ȘI CULTURA ACTUALĂ” de fapt o antologie de articole științifice. Este o carte de o largă diversitate tematică, din care fiecare cititor poate găsi multe informații și idei noi și interesante. Deși tematica este diversă, luată ca un tot, cartea este un exemplu de studiu pluridisciplinar, fundamentat pe transferul de concepție și metodologie între mai multe discipline.

Cartea nu se citește ușor, fiecare articol pune probleme, te face să meditezi, să faci un efort să asimilezi informațiile să le corelezi cu realitatea. Chiar dacă uneori abundă termenii de specialitate, dintr-un domeniu sau altul, limbajul cărții este accesibil. O lectură fără grabă, temeinică îți dă satisfacția unui contact cu informații și idei inedite, în mod sigur un prilej de a ne completa bagajul de cunoștințe.

Primul material este un exemplu de studiu de lingvistică (sincronică) și dialectologíe, cu exemple de arhaisme și regionalisme maramureșene de origine latină. Textele despre simbolistica lupului la românii din Maramureș, a blazoanelor voievozilor Dragoș și Bogdan, Diplomele maramureșene, sunt articole de heraldică și hermeneutică, a unor simboluri arhaice și istorie medievală. Câteva din articole prezentate în această carte se referă la probleme de lingvistică (diacronică dar și sincronică) și lexicologie, enunțând ipoteze și argumente privind apariția scrisului în limba română, vorbește despre situația limbii române și a Bisericii Ortodoxe Române în Ucraina de azi, dar și despre impactul pe care îl are televiziunea și rețelele sociale, asupra limbii literare.

Despre ziarul „Sfatul”, primul ziar în limba română apărut la Sighet în ziua de vineri 7 decembrie 1918, timp de un an de zile, până la 19 decembrie 1919, afirmă că, publicația are o valoare documentară deosebită, în lipsa unor documente de arhivă, pagnile acesteia devenind o sursă de informare de mare importanță.

În alte articole găsim informații de istorie modernă și contemporană în legătură cu Maramureșul, Războiul dintre România și Ungaria aprilie – august 1919, Acțiunile Ungariei împotriva României din anii 1938-1939, sau despre „revoluția culturală” din SUA de azi, despre impactul globalismlui asupra religiilor pe plan mondial etc.

Nicolae Iuga se aventurează și în domeniul istoriei literaturii în articolul Actualitatea „Tiganiadei” lui Budai-Deleanu unde aduce noi puncte de vedere, noi idei. Nicolae Iuga subliniază un lucru esenţial: „Ţiganiada” este un poem alegoric, cu cheie, cu trimiteri subtile sau brutale la esenţa vieţii la români. Nicolae Iuga a lăsat să se înţeleagă că parodia pune o tuşă corectă asupra întregii povestiri a „Ţiganiadei”.

În continuare, Nicolae Iuga inserează articole de istorie contemporană sociologie sau politologie. Autorul abordează curajos o problemă extrem de gravă cu care se confruntă bătrânul nostru continent: în actualul ritm demografic și de imigrație, Europa va ajunge în două-trei decenii un continent islamic cu doar câteva insulițe de cultură occidentală. Un factor crucial este că imigrația masivă și consecințele sale îi pun pe fugă pe cei care pot să o facă, și care sunt purtătorii unui capital uman important, ceea ce accelerează catastrofa. Un alt factor este că culturile nu sunt echivalente. Cultura musulmană nu este echivalentă cu cultura iudeo-creștină. Islamul nu este compatibil cu democrația, cu ideile occidentale privind dreptul și egalitatea în drepturi, cu economia de piață și cu antrepriza, cu libertatea de a gândi și de a vorbi și cu toleranța reciprocă.

Într-un articol care punctează dramatismul schimbărilor cu mare impact în lumea conteporană, Nicolae Iuga abordează problema Revoluției culturale americane ce se răspândește în lume. Generația neomarxistă a schimbat lozinca luptei de clasă, cu cea a luptei de rasă.

Bipolarismul ideologic al societăților occidentale a crescut în intensitate, tonalitate și virulență și ciocnirea extremelor este iminentă. De mai mulți ani țintele vizate de curentul socialist al secolului XXI sunt: religia (mai ales creștină), familia (prin promovarea „preferințelor sexuale non-hetero” și inducerea confuziei în definirea genurilor, ordinea socială, gândirea, dreptul de liberă expresie, valorile tradiționale, patriotismul și trecutul istoric.

Autorul ne prezintă contribuția teologului catolic Hans Kung care a avut un rol esențial în calitate de expert la pregătirea Conciliului Vatican II. Tot despre religie dar în contextul globalismului, Nicolae Iuga scrie despre aparenta resurecție a sentimentelor religioase, despre erodarea din exterior dar și din interior a fundamentelor creștinismului contemporan, despre aspirația iudaismului de a deveni o religie cu importanță mare pe plan global.

Ultimul text are un titlu dramatic: „De la Războiul de Treizeci de Ani la un posibil război de treizeci de minute”, oscilând între o analiză a formelor de putere în societatea contemporană, despre puterea papală și un pamflet la adresa puterii președintelui Statelor Unite. Situația conflictuală reală, pe plan mondial poate avea un final nedorit: un nou război, care se arată la orizont, care, datorită armelor nucleare, ar putea dura doar treizeci de minute, un război incomparabil, distructiv pentru planetă și pentru întreaga umanitate.

Ioan Dorel Todea debutează cu poezie în anul 1969, în suplimentul de cultură al ziarului „Pentru socialism” (unde publică mai multe articole și cronici ale spectacolelor Teatrului din Baia Mare). Nu va publica o perioadă lungă de timp și, după o selecție riguroasă va tipări primul volum de poezie „Ruga de veci” (în 2011), care va fi tradus în limba franceză (în 2015) de Gafia Galay și Jean-Louis Chancerel și lansat la Universitatea din Lausanne și apoi la Sighetu Marmației.

Creația lui este puternic influențată de poezia lui Marin Sorescu și Jacques Prévert (pe care i-a studiat și a susținut recitaluri din poeziile lor), fiind totodată un admirator al lui Lucian Blaga. Este puternic influențat de orientarea manifestată în literatura română din perioada anilor 1960-1980, când estetica neomodernismului ar putea fi caracterizată prin câteva norme de bază: revenirea la lirismul poeziei moderniste din perioada interbelică; poezia contrariază permanent aşteptările cititorului; reflecţia filozofică; cultivarea temelor existenţiale; spiritul ludic (jocul cu limbajul); ambiguitatea limbajului; insolitul metaforelor.

Volumul de poezie „Neuitare”, publicat anul acesta la editura „Valea verde”, este scris în stilul care l-a format și marcat permanent. Poezia lui este izvorâtă dintr-o conștiință profund reflexivă, oglindind ființa dornică de a ajunge în spațiul trăirilor fundamentale transfigurate și purificate. Printr-un discur modern, autorul observă zonele abisale ale trăirilor unde este aprinsă flacăra dorului împlinirii prin cunoașterea esențelor vieții.

În prima parte a volumului, întâlnim o poezie de notație și refugiu în elegie, care reprezintă expresia concentrată a unor idei-emoții, într-un discurs minimalist ca întindere, precum o clipă de iluminare interioară ce te poate transpune într-o persuasivă stare de grație poetică.

Structurat pe patru secțiuni- „Toamna mea de-acum…”, „Elegii”, „Solfegii” și „La început a fost Cuvântul”, demersul poetic este marcat de câteva teme ce revin obsesiv, inepuizabile în orizontul inefabil al poeziei dintodeauna: timpul, trecerea anilor, a ciclurilor existențiale, nostalgia după ele, umbra ca un dublu metafizic al identității ființei, iubirea, simboluri biblice (de exemplu cele referitoare la Sfântul Ioan Botezătorul sau la locurile sfinte din Ierusalim), personaje ale antichității (Antonio și Cleopatra) etc.

Nu este sentențios sau patetic, ci mai de grabă lapidar în expresie, o nostalgie și resemnare, asumate ca parte a destinului uman și personal. Bun cunoscător al universului și simbolurilor maramureșene, aduce un un elogiu poetic pentru meșterii ce sacralizează lemnul în monumentale catedrale , în case, porți sau alte artefacte ce le adeveresc geniul.

Nu lipsesc referințele privind rostul poeziei în existența omului și identifică toamna ca anotimp prolific, indirect ne reamintește de Festivalul de poezie de la Sighet, Serile de poezie de la Desești în care personal a fost implicat ca (inițiator) director al Casei de cultură, președinte al Comitetului municipal de cultură, manager al Centrului Clultural din Sighetu Marmației, avându-l pe regretatul critic literar, Laurențiu Ulici, patron spiritual, care a pus pe harta poeziei Sighetul ca topos distinct.

În secțiunea „Elegii”, poetul etalează un tonus liric încărcat cu mai multă emoție și mai generos. Capitoul „La început a fost Cuvântul”, este cel al maturității, al apropierii de cele sfinte, al meditații profunde asupra existenței efemere, al predării ștafetei după ce poetul lasă moștenire propria experiență de viață.

În ceea ce privește prozodia, Ioan Dorel Todea este preocupat de cultivarea versului liber (cu metrica variabilă), al cărui ritm interior redă fluxul ideilor şi frenezia trăirii poetice, folosind din când în când, după nevoia exprimării sentimentelor, trăirilor și ideilor, tehnica „dulcelui stil clasic”: strofă, ritm, rimă. Expresivitatea poeziei se realizează prin capacitatea de plasticizare a ideilor, poeziile se construiesc în jurul unei imagini realizate prin comparaţia elementului abstract cu un aspect al lumii materiale; cultivarea cu predilecţie a metaforei revelatorii, iar metafora plasticizantă dă concreteţe faptului.

Păstrează temele tradiționale pe care le expune într-o formulă proprie, care cultivă cu precădere trăiri esențiale, aspirația eului spre absolut.

Prin acest volum, Ioan Dorel Todea confirmă că poezia i-a fost aproape toată viața, încă din adolescență, dar o clamează ca autor, abia când „toamna a încremenit pe buze”.