Societatea românească se bucură, se aproape trei decenii, de fenomenul redescoperirii lui Dragobete, personaj mitic cunoscut până în 1990 doar de către specialiști, „resuscitat” apoi, intens, de mass media din România pentru a-i opune rezistență „invadatorului” Valentine, a cărui sărbătoare occidentală a iubirii a venit la pachet cu un uriaș potențial comercial, într-o lună de februarie lipsită de atracții. Au urmat ani buni în care nici Valentin nu l-a putut opri pe Dragobete să ia avânt, dar nici Dragobete nu a reușit să-l elimine pe Valentin din peisajul românesc.
Posibil una din cele mai vechi mențiuni scrise despre Dragobete provine din Transilvania, comuna Beclean, judeţul Brașov, pe un Triod tipărit în 1774, păstrat într-o biserică greco-catolică din Calbor, aceasta fiind descoperită de Nicolae Iorga: „Zioa de Dragobete. Vreme timpurie”. Dacă ținem cont de interesul față de fenomenele meteorologice manifestat cu precădere în intervalul 1838-1859, conform lui Tudor Sălăgean, și în lipsa altor repere cronologice mai clare, am putea considera că această însemnare i-ar putea aparține unui preot sau cantor, activ în această perioadă.
O descriere de specialitate i se datorează preotului și renumitului folclorist, academicianul Simeon Florea Marian, care în cel de-al doilea volum al lucrării Sărbătorile la români (1899) consemnează realitatea indiscutabilă a celebrării Dragobetelui, în diferite comunități, la două date diferite 24 februarie și 1 martie, specificând și arealul de desfășurare a acestui obicei: comune din Muntenia și din județele Gorj și Olt. 24 februarie este „ziua în care se împărechiază toate păsările și animalele”.
O altă referire la Dragobete, dar mai ales la originea comună a celor două sărbători, Valentine’s Day și Dragobete, o evidenția, în 1913, Ștefan Octavian Iosif, când publica în revista Viața Românească o traducere în limba română a piesei lui W. Shakespeare Visul unei nopți de vară. Astfel, „Saint Valentine” este tradus prin „Sfântul Dragobete”, replica din actul al patrulea a lui Theseus, referitoare la Valentine, (Good morrow, friends. Saint Valentine is past: Begin these wood-birds but to couple now?) fiind tradusă în felul următor: „Ei, bună ziua! Sfântul Dragobete / Trecu, și-aceste păsărele-acum / Se’mperechează-abia?”