Profesor de la oraș vs. profesor de la sat.
Nu de puține ori în societatea în care trăim oamenii fac o diferență între cadrul didactic de la oraș și cel de la sat.
În primul rând cei care au guvernat țara și au avut puterea decizională, în urmă cu câțiva ani, au dat o lege prin care profesorul titularizat în mediul rural nu se putea transfera în mediul urban, acesta din urmă fiind considerat un mediu superior. Din start, de sus, chiar de la București se admitea faptul că predatul la sat te situa pe o treaptă inferioară din punct de vedere profesional.
În al doilea rând, tot mai mulți părinți, care domiciliază la sat, optează pentru înscrierea copiilor la o școală din oraș și de cele mai multe ori nu se sfiiesc să-și argumenteze alegerea afirmând că serviciile educaționale sunt net superioare.
Nu îmi permit să comentez deciziile părinților sau aparținătorilor legali, dar nu am înțeles niciodată cum își pot imagina că într-o clasă cu 25-28 de elevi, aceștia pot fi mai bine valorizați decât în clasa din sat unde există, de cele mai multe ori, numărul minim de elevi. Iar dacă totuși se întâmplă, este regretabil pentru cadrele didactice care probabil nu au înțeles nimic din misiunea lor. Îmi place să cred totuși că nu e așa.
În al treilea rând, e regretabil că se încurajează ideea de inferioritate a calității serviciilor educaționale din mediul rural, chiar de către cei care ar trebui să asigure o monitorizare a accesului bazat pe egalitate de șanse a elevilor la un proces de învățământ care are la bază obiectivitatea: autorități locale și inspectorate școlare.
Așa se face, că au apărut concursuri locale controversate, precum COMUNIADA, dar dintr-o dată foarte importante ( de multe ori mai importante decât olimpiadele organizate la nivel național- spre exemplu anul trecut COMUNIADA s-a desfășurat în aceeași dată cu olimpiade din calendarul Ministerului Educației, îngrădindu-le, în mod paradoxal, copiilor de la sat posibilitatea de a participa la una dintre aceste competiții), care prin forma lor de organizare, sunt în neconcordanță cu viziunea Ministerului Educației despre competițiile școlare.
Și dacă vă gândiți să pregătiți artileria grea de ,,porodici” împotriva mea, ascultați-mi argumentele, apoi puneți tunurile spre oricine altcineva, care face lucrurile cu susul în jos. Eu sunt doar un mesager, care încearcă să rămână obiectiv în acest sistem și să nu mă las atinsă de comenzi politice în ceea ce scriu.
Prima constatare este că acest concurs numit COMUNIADA este DISCRIMINATORIU și în totală neconcordanță cu afirmația de pe site-ul Ministerului Educației, potrivit căreia ,,participarea la competițiile școlare este deschisă tuturor elevilor.”
Veți spune că este o competiție școlară inițiată de Asociația comunelor. Foarte lăudabil! Jos pălăria că inițiatorii sunt preocupați de creșterea nivelului de educație din mediul rural. Poate n-ar fi rău să înceapă prin a plăti naveta cadrelor didactice! Să continue cu investițiile în folosul elevilor: să nu fie școală din mediul rural în care mijloacele didactice să fie mai prejos decât în școlile din orașe.( vor fi voci care vor spune că urmează dotările prin PNRAS).
Dacă vă întrebați de ce am reacționat public împotriva felului în care s-a organizat concursul acesta interdisciplinar, vin îndată cu lămuriri: pentru elevii din oraș nu există concursuri care să îi excludă pe cei din mediul rural. De ce ruralul are? Dau ei bani? Nu. De ce în organizarea competiției au fost alese în procent covârșitor centre de examen localitățile cu primari ai aceluiași partid. Mă scuzați. Probabil pentru asigurarea obiectivității competiției.
Dacă cineva gândește mediocru, oferă ca explicație că trebuie încurajați și elevii din sate.
Dacă gândește pervers, derulează un alt fel de pomană electorală care nici măcar nu e din bani personali, ci din surse ale statului, cu care sunt în totală contradicție ca viziune politică. E cumva așa: dăm premii din bani puși la dispoziție de cei pe care îi spurcăm.
Dacă gândirea ar fi profesioniștă, ar fi total logic să se monitorizeze asigurarea de servicii educaționale de înaltă calitate și elevilor de la sate, astfel încât ei să poată participa la competiții organizate la standardele județene și naționale, dar să nu uităm un alt paragraf de pe site-ul Ministerului Educației, unde se precizează faptul că ,, Olimpiadele și concursurile sunt competiții școlare pe discipline de studiu/domenii de pregătire, interdisciplinare și transdisciplinare, care au ca obiectiv general stimularea elevilor cu performanțe școlare înalte sau care au interes și aptitudini deosebite în domeniul științific, tehnico-aplicativ, cultural-artistic, civic şi în cel sportiv.
Olimpiadele şi concursurile școlare promovează valorile culturale și etice fundamentale, spiritul de fair-play, competitivitatea și comunicarea interpersonală. Indiferent de domeniul lor sau de premiul oferit, aceste competiţii şcolare stimulează creativitatea şi gândirea critică, oferă motivația atât de necesară în procesul de învățare și ajută la identificarea și dezvoltarea talentelor, abilităților și cunoștințelor, contribuind la dezvoltarea personală și profesională a elevilor. “
Obținerea de rezultate la competițiile școlare ( mai ales cele județene) nu trebuie să fie motivată financiar. (Este la fel de dăunătoare ca recompensarea copiilor cu bani din partea părinților pentru că își fac patul, sau dau cu aspiratorul sau merg la magazin să cumpere pâine).
Tinerii trebuie să învețe pentru ei, nu pentru bani! Profesorii trebuie să predea materia conform programelor școlare pentru salariul lor lunar, pe care îl primesc pe aceeași grilă de salarizare precum cei de la cele mai bune colegii. De ce să fie plătiți în plus? Cei care obțin rezultate meritorii sunt oricum recompensați prin gradații de merit, recunoscându-li-se astfel munca pentru pregătirea suplimentară.
Nu ridicăm nivelul învățământului prin competiții adaptate!
Sistemul de învățământ trebuie să rămână raportat la niște standarde!
De ce inventăm concursuri școlare, care oferă societății o falsă percepție asupra realității, când știm foarte bine câți elevi de gimnaziu( din mediul rural) nu știu imnul național, tabla înmulțirii, scrierea corectă, exprimarea în limba română?
Viziunea mea despre educație este cu totul alta, dar țin să mulțumesc conducerii Inspectoratului Școlar Județean Maramureș că îmi permite , în baza principiilor democratice, să împărtășesc o viziune total diferită. Până la urmă din divergența opiniilor singurii câștigători trebuie să fie elevii.
Să fiu elev într-o școală din oraș, m-aș simți discriminat! Dacă Ministerul Educației din țara mea mi-a dat dreptul să particip la competiții școlare, m-aș întreba, cu acordul cui acest drept mi-a fost încălcat?
Ca profesor titular într-o școală din mediul urban mă simt din nou discriminată. La fel ca mine, mulți alții.