Din paradigmele unui sistem educațional în derivă – Partea a III-a

5 minute de citit
- Publicitate -

Azi despre profesorii iubiți de elevi

Când vorbim despre calitate în învățământ, societatea riscă să cadă în capcana de a  se referi doar la nivelul de instruire a copiilor, uitând că la fel de importantă este educația, de care mulți dintre educatori uită.

Marea concentrare a conținuturilor învățării din programele școlare duc mulți profesori într-un iureș nebun de predare a materiei ( nu vorbim de cei care nici materia nu reușesc să o predea), un fel de slalom printre  multele vacanțe și zile libere din an, săptămâni verzi sau altfel.

Toți suntem angajații unei instituții de învățământ din subordinea Ministerului Educației, dar puțini suntem cei preocupați de aceasta.

Acum, dacă te apropii de o școală în timpul unei pauze, vezi în fața școlii profesorii la țigară, în spatele școlii, elevii. ( nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic cu fumătorii). Din când în când reprezentanți ai inspectoratului școlar urcă în duba jandarmeriei și fac razii.

Din ce în ce mai rar vezi în pauză profesorii amestecați printre elevi și stând de vorbă cu aceștia. În fiecare școală sunt astfel de cadre. Îs profii aceia pe care elevii nu-i uită toată viața. Îs profii aceia care sunt reprezentanții  arhetipali ai  lui Socrates din filmul  Liceenii: omul care stă de vorbă cu elevii, care îi întreabă de ce sunt veseli, de ce sunt triști, care ia mingea și se joacă volei cu ei, e, pe limba elevilor cel mai tare prof, dar care nu întotdeauna e bine văzut de restul colegilor profesori sau de conducere.

Un astfel de profesor va organiza activități extrașcolare sau extracurriculare întotdeauna gratuite cu elevii sau va găsi sponsori pentru ca toți să poată să îl însoțească, indiferent de starea materială a familiei de proveniență.

Un astfel de profesor își va pregăti temeinic lecțiile înainte să ajungă în clasă, din respect pentru elevii lui, din drag de meserie.

Un astfel de profesor își va dori să provoace curiozitatea elevilor, să îi ajute pe fiecare în funcție de nivelul lui de dezvoltare intelectuală și de stilul de învățare.

Un astfel de profesor va rămâne chiar și în pauză să discute cu elevii care nu au înțeles ceva din ce a predat, deși de la ora lui elevii ies cu lecția aproape știută, pentru că își centreză actul didactice pe metode activ-participative. El nu expune. El provoacă, întreabă, lasă elevul să descopere, iar când acesta reușește, motivează.

Un astfel de profesor intră în clasă cu zâmbetul pe buze, la fix, nu sictirit dup 15-20 minute după ce s-a sunat. Un astfel de profesor face orele atât de interesante încât elevii regretă când se sună de pauză.

La lecțiile unui astfel de profesor vin chiar și elevii certați cu școala, pentru că la orele lui se simt respectați și valorizați. În fața unui astfel de profesor elevii își deschid nu doar mintea, ci și sufletul.

Un astfel de profesor e creativ, jovial, energic, magnetic, nu ridiculizează elevii, îi tratează diferențiat, nu se enervează, nu este preocupat să discute despre alți profesori cu scop de bârfă și nu se jenează să danseze într-un flash mob cu elevii, să intre în competiții sportive sau alte activități recreative.

Profesorul iubit de elevi nu ajunge în situații ridicole de niciun fel, are răspunsuri pertinente la întrebările elevilor și argumentate.

Acești profesori de care eu vă vorbesc există. La fiecare descriere mi-a venit în minte cel puțin unul.

În fiecare ciclu de învățământ am avut și eu unul: în preșcolar a fost draga mea educatoare Ciurcaș Gabriela, în primar domnul învățător Șurani Fulviu( căruia îi păstrez vie memoria), în gimnaziu a fost inegalabilul Lorin Rusu, iar în liceu inconfundabila Rodica Gheorghiu.

Cu oamenii de la catedră pe care îi respecți ca elev păstrezi legătura o viață, îi ai mentori a la longue. Unii devin prietenii cu care din când în când bei o cafea de dragul vremurilor trăite în școală.

Profesrii iubiți de elevi fac educație și își câștigă respectul elevilor pentru că aceștia îi simt bine pregătiți profesional.

Oamenii despre care am scris azi au conștiință profesională. Oamenii ăștia când pun capul seara pe pernă se gândesc: oare mi-am câștigat cinstit azi salariul?

O întrebare care ar trebui să ne preocupe!

Natalia FORNVALD

- Publicitate -
Share this Article
Sari la conținut