De sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, primul ucenic al lui Iisus şi propovăduitor al Evangheliei în Dobrogea, pe 30 noiembrie, legendele dacice şi tradiţiile păgâne de Sântandrei se împletesc cu cele creştine.
În urma poruncii Domnului de a vesti Evanghelia, Apostolul Andrei a propovăduit şi a creştinat mai multe neamuri, devenind patron al României, Spaniei, Siciliei, Greciei, al Rusiei, dar şi al Scoţiei.
El este de asemenea şi patronul oraşelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge sau Patras şi deoarece era pescar, Sfântul Andrei este considerat de marinarii şi pescarii greci ocrotitorul lor.
În 2001, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat ziua prăznuirii Sfîntului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, ca sărbătoare naţională bisericească, iar din 2011, ziua de 30 noiembrie, a devenit sărbătoare legală, nelucrătoare.
Există indicii conform cărora după creştinarea teritoriului de la nordul Dunării şi asimiliarea credinţelor şi practicilor creştine, sărbătoarea Sfântului Andrei a luat locul sărbătorii divinităţi dacice Sântandrei, personificare a lupului.
Despre misiunea de creştinare a Sfântului Andrei în teritoriile dacice, legendele spun că acesta ar fi fost însoţit şi călăuzit de Marele Lup Alb. Şi majoritatea tradiţiilor populare arată o legătură între Sfântul Andrei şi lupi. Conform acestora, Andrei ar fi avut darul de a vindeca rănile şi de a ”lega gura lupilor” prin rugăciuni, apărându-i astfel pe oameni şi vitele lor.
Lupul a fost întotdeauna considerat simbol al dacilor, iar unele legende spun că Marele Lup Alb, considerat căpetenia lupilor, a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei. Legendele mai spun că un preot al lui Zamolxis cutreiera pământurile Daciei pentru a-i ajuta pe cei în nevoie şi le spunea dacilor că Marele Zeu veghează asupra lor.