Premierul Ilie Bolojan a mers în faţa Asociaţiei Municipiilor din România cu un mesaj tranşant. Pachetul fiscal trebuie adoptat imediat, fără ezitări, pentru că bugetul pe anul viitor depinde de el. Într-o intervenţie apăsat tehnică, dar vizibil grăbită, şeful Guvernului a schimbat tonul obişnuit al promisiunilor „de dezvoltare” cu avertismente despre deficit, colectare scăzută şi nevoia unor taxe mai mari. În esenţă, premierul a cerut primarilor să înghită majorările de impozite şi taxele auto crescute, pentru că statul nu mai are suficient aer financiar. Din nou, vina este transferată către populaţie şi autorităţile locale, în timp ce întrebările esenţiale despre cum se cheltuie banii publici rămân fără răspuns.
Majorări inevitabile pentru cetăţeni, dar nimic despre o reformă reală a statului
Premierul afirmă că impozitele pe proprietate şi taxele auto trebuie să crească „inevitabil” de anul viitor. Mesajul e clar. Cetăţeanul va plăti mai mult, pentru că statul nu reuşeşte să colecteze suficient şi pentru că deficitul bugetar este scăpat din hăţuri.
Dar întrebarea pe care Bolojan nu o atinge este simplă: cât de „inevitabile” ar fi aceste creşteri dacă statul şi-ar restructura cu adevărat aparatul administrativ? Dacă ar închide robinetele risipelor, dacă ar reforma companiile de stat, dacă ar eficientiza cheltuielile publice? În locul acestor soluţii structurale, Guvernul vine cu aceleaşi reflexe vechi. Taxe mai mari pentru populaţie, promisiuni vagi pentru „scăderea cheltuielilor statului” şi justificări tehnice despre presiunea împrumuturilor.
Premierul a ţinut să sublinieze că pachetul fiscal a fost „curăţat” de articolele declarate neconstituţionale, inclusiv celebrul episod al testelor poligraf pentru angajaţii ANAF. Faptul că o asemenea prevedere a ajuns în textul unui act normativ spune totul despre viteza, superficialitatea şi improvizaţia cu care Guvernul a elaborat legislaţia. Înlăturarea acestor articole nu este o victorie a rigurozităţii, ci dovada unui proces legislativ care scârţâie. Restul pachetului rămâne neschimbat, nu pentru că ar fi impecabil, ci pentru că reluarea lui ar însemna întârzieri. Iar Guvernul a ales viteza în locul calităţii.
Primarii transformaţi în amortizoare pentru nemulţumirea publică
Mesajul către primarii prezenţi a fost cât se poate de pragmatic: taxele trebuie majorate şi ei trebuie să îşi asume aplicarea lor. Bolojan a mutat presiunea politică în terenul autorităţilor locale, în timp ce Guvernul se poziţionează drept „cel care doar aplică regulile deficitului”. În realitate, primarii vor fi cei care vor da explicaţii contribuabililor în 2026 pentru creşterea facturilor fiscale. Premierul ştie asta şi tocmai de aceea încearcă să îşi securizeze propriul capital politic.
Guvernul vorbeşte din nou despre presiunea PNRR, investiţii care trebuie încheiate, marja bugetară limitată şi responsabilitate fiscală. Tonul e familiar pentru oricine a urmărit ultimele guvernări. Diferenţa este că, de data aceasta, presiunea mare vine din interiorul economiei. Deficitul e mare, datoria publică creşte, iar investiţiile promise întârzie. Ce rămâne neclar este ce plan are Guvernul pentru a evita repetarea acestui scenariu anul viitor. Pentru moment, soluţia pare una singură, și aș putea spune sigură. Cetăţenii vor plăti mai mult, iar statul va cheltui aproape la fel.
Intervenţia premierului Ilie Bolojan arată un adevăr sumbru. Statul român nu îşi poate acoperi cheltuielile fără a majora taxele. Dar adevărata problemă nu este nivelul taxelor, ci eficienţa lor. Fără o reformă reală a administraţiei, fără digitalizare, fără responsabilizare a cheltuielilor, fără tăierea risipei, fiecare guvern va ajunge în acelaşi punct. Taxe mai mari pentru cetăţeni, promisiuni pentru investiţii şi un deficit care nu scade niciodată cu adevărat. Pachetul fiscal al Guvernului nu schimbă acest mecanism. Doar îi prelungeşte agonia.
Dan Cristian COARDĂ