Magnetismul ochilor albaștri și o dăscăliţă frumoasă
Închei Ziua Invăţătorului cu o postare despre alte vremuri și despre culisele celei mai spectaculoase creşteri salariale pentru cadrele didactice din istoria României – totul din dragoste pentru o femeie.
Spre sfârșitul toamnei lui 1937 Goga, însurat a doua oară, bate la ușa dăscăliţei Aurelia Rusu din satul Bonţăieni, comuna Şişeşti. Ea îl asculta prin ușă, după spusele doamnei Cetina, învăţătoarea din vecini.
„Aurelia, urmează să primesc o funcţie foarte înaltă, prim ministru al României. Ce pot să fac pentru tine?” (probabil animat de teribilismul berbecului care dorea să copleșească cu atenția lui ființa iubită).
„Aş vrea să am stabilitatea locului de muncă și să pot trăi din cât câștig”, a spus ea (să nu uităm că dintotdeauna salariile dascălilor au fost de mizerie).
Din însemnările în jurnalul personal al domnisoarei reiese că după numirea în decembrie a aceluiași an ca prim ministru, Goga a făcut o creștere salarială pentru cadrele didactice spectaculoasă, astfel încât domnișoara a plătit din salariul lunii următoare muncitorii care i-au lucrat pământul, a cumpărat o vacă și restul banilor i-a pus la bancă.
La mulţi ani, dragi colegi, de Ziua Învățătorului!
Mereu am crezut că a fi dascăl e o misiune, nu o meserie. Voi rămâne fidelă crezului meu potrivit căruia cuvântul „învăţător” implică demnitate, onoare, verticalitate, omenie, cinste, respect faţă de tine, faţă de copii și faţă de părinți.
La mulți ani tuturor celor care sunt ceea ce trebuie să fie când intră în sala de clasă și când ies în societate, ca modele și puncte de referință ca limbaj, ținută, atitudine, comportament.
Mi-e dor s-aud vorbindu-se frumos de învăţători!
Vorba poetului:
„Le-aduc o floare în pridvor
Ca o lumină-ntârziată
Şi-mbrăţişez cu viaţa toată
Risipa sufletului lor…”
prof. Natalia Fornvald
