Urzoiul – inima casei țărănești și a atelierului PÂNZA VIE
În casa veche, urzoiul era mai mult decât lemn și fire. Era inima care pulsa în ritmul vieții. Activitatea de a urzi nu antrena doar mușchii mâinilor, ci și funcțiile gândirii, răbdarea și meșteșugul minții.
Țăranca maramureșeancă nu-și permitea să se lase pradă depresiei căreia multe femei din zilele noastre i se supun.
Trebuia să urnească urzoiul, să pună tiara, să țeasă pânza cu care să îmbrace pruncii, să aștearnă patul, să împodobească casa cu hărnicie și dragoste.
Fiecare mișcare era o poveste, fiecare fir întins– o grijă transformată în frumusețe.
Urzoiul nu era doar un instrument al meșteșugului, era sufletul casei, legătura între mâini, gânduri și viața simplă, dar plină de sens, a satului românesc.
Natalia FORNVALD
