În lunga sa existență, Coiful de aur de la Coțofenești a avut parte de multe aventuri, despre care există doar parțial mărturii scrise.
În Arhivele Naționale ale României se păstrează documentele prin care această „piesă de o extraordinară valoare arheologică și istorică”, după cum a apreciat profesorul Ioan Andrieșescu, a ajuns în proprietatea statului român.
Iar dintr-un articol semnat de scriitorul Ion Marin Sadoveanu, care în acea perioadă era director în cadrul Ministerului Cultelor și Artelor, și publicat în revista „Rampa” din 28 aprilie 1929, aflăm povestea donării Coifului de aur de la Coțofenești de către Ion Marinescu-Moreanu, un negustor ploieștean (foto 2).
Coiful a fost găsit de un copil în județul Prahova, pe malul Slănicului. Tatăl copilului, Alexandru Simion, fost camarad de arme din Primul Război Mondial cu donatorul, l-a vândut acestuia pentru 35.000 de lei.
Conștient de potențialul cultural al coifului de aur, Marinescu-Moreanu, „cu o prietenească și firească simplicitate”, l-a adus la Ministerul Cultelor și Artelor pentru a-l dona statului român. Prima expertiză a fost făcută de profesorul arheolog Ioan Andrieșescu, directorul general al Muzeului de Antichități, care i-a confirmat valoarea istorică și l-a inclus în patrimoniul muzeului.
Deși gestul lui Ion Marinescu-Moreanu a fost lipsit de gândul profitului, în toamna aceluiași an a fost despăgubit de Muzeul de Antichități cu suma pe care o oferise inițial familiei descoperitorului (foto 5). În plus, la insistențele sale, săteanului Alexandru Simion, „om foarte sărac”, i s-a mai oferit de către minister suma de 15.000 lei (foto 6), din bugetul total de 100.000 de lei alocat în acest scop. Restul de 50.000 de lei urma să fie folosit, la sugestia lui Ion Marinescu-Moreanu, pentru confecționarea unei casete speciale, în care artefactul să fie expus în Muzeul de Antichități.
Începută prost, dar terminată bine, mai ales grație onestității și patriotismului arătate de un om simplu, de profesie negustor, povestea salvării coifului de la Coțofenești poate că ne ajută în aceste zile dificile să ne păstrăm încrederea că, într-o zi, el va fi din nou recuperat pentru patrimoniul nostru național. Și că furtul de acum se va dovedi peste timp doar un vis urât, o aventură în plus care îi va crește și mai mult valoarea simbolică.
În aceste zile dificile, suntem alături de colegii de la Muzeul Național de Istorie a României, colaboratorii noștri la atât de multe evenimente culturale reușite, și păstrăm speranța că, și de această dată, povestea coifului de aur de la Coțofenești va putea avea un final fericit.
Arhivele Naționale ale României
