Instituțiile principale ale acestei țări, de la administrația prezidențială, guvern și parlament, la justiție și CCR, sunt complet lipsite de credibilitate. Și aceasta este o cauză esențială a votului din 24 noiembrie.
Astăzi, cea mai gravă criză prin care trece România nu este de natură economică. Este lipsa de încredere în stat și instituțiile sale.
Nu mai înțeleg nimic. Coaliția de la guvernare comunică incredibil de prost. Nu au înțeles nimic din votul românilor. Promisiunile din campania electorală recent încheiată nu se reflectă deloc în deciziile luate. Minciuni pe bandă rulantă.
Creșteri de taxe și impozite, stoparea creșterii indemnizațiilor, birurile puse pe sectorul privat, poate nu ar fi atât de greu de suportat dacă, de exemplu, statul ar fi dat un exemplu. Ar fi tăiat pensiile speciale. Ar fi renunțat la privilegii, bălăcăreli și comportament de grof. De parcă țara asta e propria lor moșie. Bună de muls.
Funcționarii ineficienți, lipitorii de afișe, leneșii și incompetenții trebuie concediați. Numărul de parlamentari trebuie redus. Mai puțini secretari de stat, membri în consilii de administrație, consilieri personali și pile prin tot felul de agenții.
Apoi, angajații din administrațiile locale. Fiecare cu drepturile și sporurile lui. Cu mașina lui de serviciu folosită aproape exclusiv în interes personal. Cu sfidarea și rânjetul de pe față adresat omului simplu.
Începerea reconstruirii încrederii, începând de la respectarea cuvântului dat ar fi trebuit să fie o prioritate. Ce să vezi? Interesul personal al politicienilor români este net superior interesului cetățeanului. Lor să le fie bine, în rest ce mai contează?
Cei de la putere sunt un munte de neseriozitate. Ceea ce transmit opiniei publice este de neimaginat. Ba fac alegeri, ba nu fac. Ba îl susțin pe Crin, ba nu. Formal, acesta e candidatul unic, dar surpriză, PSD face sondaje de opinie. Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns. Cum să aibă românii
încredere când coaliția e practic o mare bulibășală.
Această neîncredere a opiniei publice în instituțiile statului este vânt în pânzele extremiștilor. Dacă PSD crede că prin jucatul acesta la două capete face ca timpul în care valul extremist să dispară, iar apoi să mai încerce o tură cu Ciolacu, face o greșeală la fel de mare ca atunci când au decis să ceară filialelor proprii să dea voturi pentru George Simion.
Consecințele vor fi dintre cele mai teribile pentru România. Se joacă cu destinele noastre cu o nonșalanță de neimaginat.
PS: Ca să fie tacâmul complet și încrederea desăvârșită, în Maramureș, un proaspăt deputat vrea să își lase fostul scaun moștenire. De familie.
Dan Cristian COARDĂ