Întâmpinarea Domnului, cunoscută în popor și sub denumirea Stretenia (după numele vechi slavon), este sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioară Maria, conformându-se Legii, a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile după nașterea Domnului, pentru curățirea ei.
Dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat și ținut în brațe de bătrânul și dreptul Simeon.
În acea vreme, părintele şi dreptul Simeon (prăznuit pe 3 februarie) trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sfântul Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sfântul Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.
Simeon, Iubitorul de Dumnezeu, l-a luat pe prunc în braţe şi mulţumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a vecerniei: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel”. (cf. Luca 2, 29-32). Apoi i-a spus Sfintei Fecioare: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”
La ortodocși, accentul sărbătorii se pune pe persoana Dumnezeiescului Prunc și de aceea e numită Întâmpinarea Domnului (de catre Simeon), fiind trecută între sărbătorile Mântuitorului, pe când la catolici pe primul plan stă persoana Fecioarei Maria, care a venit la templu pentru curățirea ei, după Lege. De aceea, la catolici sărbătoarea se numește Curățirea Sfintei Marii și e trecută între sărbătorile Maicii Domnului.