Între 2 și 4 octombrie 2025, în sala Augustin Buzura a Colegiului Național Gheorghe Șincai, vor avea loc Conferințele Dilema la Baia Mare, oraș în care acest proiect cultural itinerant ajunge pentru prima dată. Partenerul cultural al acestei prime ediții este revista Nord Literar. Invitații ediției băimărene a Conferințelor, în ordinea prezenței lor pe scenă, sunt: Cristina Cojocaru, Alexander Baumgarten, Cosmin Popa, Alina Necșulescu, Nicolae Weisz și Horia-Roman Patapivici. În fiecare seară, de la ora 18.00, vor avea loc două evenimente, după cum urmează:
JOI 2 octombrie
18.00 Cristina Cojocaru
19.30 Alexander Baumgarten
VINERI 3 octombrie
18.00 Cosmin Popa
19.30 Alina Necșulescu
SÂMBĂTĂ 4 octombrie
18.00 Nicolae Weisz
19.30 HR. Patapievici
Sub titlul Minunata lume veche, invitații conferențiari vor vorbi despre tradiție și raportul ei cu noutatea, despre ceea ce, vrînd-nevrînd, moștenim pentru ca, apoi, să alegem sau nu să transmitem mai departe.
Există o singură versiune bună și folositoare a noului – aceea care se creează respectînd vechiul. Chiar dacă îl contrazice, chiar dacă îl neagă. „Minunata lume veche” este, poate, un pleonasm, pentru că lumea în care trăim este, în esența ei, veche. Tot ceea ce e nou devine vechi din prima secundă a existenței sale, iar lumea în care trăim este atît de grăbită și de nouă, încît produce vechiul cu un ritm pe care noi, trăitorii, aproape că nu-l mai putem gestiona.
A vedea minunăția lumii vechi înseamnă, de fapt, a vedea minunăția lumii. Însă lumea veche nu e minunată ca atare, prin alcătuirea ei sau prin cuprinsul ei. Lumea veche este minunată pentru că deșteaptă în om cea mai de preț dintre toate însușirile sale: discernămîntul. Lumea veche vine către noi cu bune și cu rele, iar omul este chemat să își croiască viața făcînd mereu diferența între aceste bune și rele.
Această ediție a „Conferințelor Dilema” este un exercițiu de discernămînt și, astfel, este un exercițiu de admirație a minunățiilor lumii vechi. Iată, dilematicii vin pentru prima dată la Baia-Mare propunîndu-vă o sănătoasă așezare în cea mai importantă dilemă a zilelor noastre și a tuturor zilelor tuturor oamenilor, în general: ce e cu adevărat minunat în minunata lume veche? (Sever Voinescu, redactor-șef al revistei Dilema, moderatorul evenimentelor)
PROGRAMUL DETALIAT
(intrarea este liberă la toate evenimentele, în funcție de locurile disponibile)
Joi 2 octombrie
18.00 Cristina Cojocaru
Moștenirea – o istorie a patrimonializării în spațiul românesc
Cu excepția câtorva gesturi manifeste de păstrare și restaurare a moștenirii trecutului, făcute de unii dintre voievozii locali, preocuparea sistematică pentru patrimonializarea culturii materiale vizuale a debutat în spațiul românesc abia la mijlocul secolului al XIX-lea, în strânsă relație cu fondarea statului național și cu definirea identității acestuia printr-un „specific” cultural și spiritual. Este determinant faptul că, la acel moment, primele artefacte învestite cu statutul de monument sau obiect de patrimoniu au fost construcții ecleziale și fragmente ale acestora sau piese din inventarul cultului creștin: vase liturgice, cruci, icoane, veșminte și mobilier bisericesc. De atunci și până astăzi, trecând prin anii interbelici, perioada comunistă și deceniile de tranziție postdecembristă, conservarea și restaurarea patrimoniului artistic, cu precădere a celui sacru, a reprezentat pentru fiecare etapă din istoria României un vector de promovare a unor idei și regimuri politice, un instrument de reprezentare, legitimare și chiar de propagandă, o formă de reziliență și depozitare a memoriei ocultate, dar și o resursă cu potențial de exploatare financiară.
19.30 Alexander Baumgarten
Adevărul tradiției poate fi plagiat?
Vă voi transmite uimirea mea născută din lectura autorilor medievali, care se plagiau adesea reciproc, credeau ca este o onoare să copiezi din autorii vechi, aveau un cod și o metodă a copierii tradiției și a autorității. Dar trăiesc într-o lume modernă, cu un cult romantic al creatorului și al noutății. Atunci, vreau să arăt că etica damnării plagiatului este ineficientă dacă apelează doar la cultul noutății, dar că ea devine relevantă dacă asumă transmiterea adevărului.
Vineri 3 octombrie
18.00 Cosmin Popa
Nostalgia totalitară ca preludiu al autoritarismului
De ce nostalgia totalitară nu este o formă de evocare a trecutului ci una de distorsionare a realității. Cum funcționa de fapt ceaușismul și cât a rămas din el in noi. O discuție sinceră despre cine suntem și de ce unii dintre noi par că vor să se întoarcă într-un trecut care nu s-a încheiat.
19.30 Alina Necșulescu
Tradițiile între memorie și uitare
Tradițiile nu sunt doar relicve, ci forme vii de memorie care dau coerență comunității. Uneori ne leagă, ca la nunți, pomeni sau în ospitalitatea gazdei, alteori, duse la exces, ne copleșesc. Le putem respinge ca „forme fără fond” sau le putem confunda cu etichete de raft, dar dorul de sens rămâne. Între nostalgia după certitudini și rușinea de a fi „prea românesc”, unde se află măsura? Tradițiile ne pun mereu în fața dilemei: ce păstrăm și cum reinvestim vechiul cu viață în prezent?
Sîmbătă 4 octombrie
18.00 Nicolae Weisz
Paseistul bine temperat
“Am fost şi-om fi”, spune o vorbă din Maramureş. Azi, aici, acum, va fi vorba mai mult de “am fost”. Flashuri extrem de subiective, îngrămădite nu calendaristic, ci alandalistic. Cine va avea răbdare să reconstituie dinozaurul (subspecia Tyrannosaurus) din oscioarele de tip iadeş propuse, va cunoaşte satisfacţiile unui paleontolog curios… Dar, atenţie: “Curiosity killed the cat!”
19.30 H.-R. Patapievici
Despre tradiție în epoca inovației ca obligație a noului
În ce constă realitatea vieții noastre? În faptul că toată lumea din jur vrea să schimbe în permanență totul, fără să ne întrebe nimeni nimic. Experiența fundamentală a vieții noastre este noul ca obligație, cu corolarul lui, păstrarea vechiului ca imposibilitate. Ne e foarte greu să înțelegem că a existat un timp în istoria omului în care experiența fundamentală a vieții era vechiul ca obligație, noul ca imposibilitate. Voi încerca să prezint în conferința mea o idee despre cum a apărut în lumea noastră mai întîi noul, apoi o artă nouă, apoi o cultură a noului și o morală a noutății, în fine, o civilizație a noului cu orice preț. Voi confrunta fiecare dintre aceste etape cu atitudinea pe care fiecare dintre ele a avut-o față de vechi și față de tradiție, văzută ca o realitate a vechiului ori a învechitului.