În perioada 19-28 august 2024, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie, instituție publică de cultură care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Maramureș, în colaborare cu Clubul de Speologie Montana din Baia Mare și Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie și Geologie a continuat săpăturile arheologice, cf. Autorizației pentru Diagnostic Arheologic nr. 438 din 30.07.2024, începute în anul 2023 la Sălnița, com. Vima Mică, jud. Maramureș. Localitatea Sălnița este situată în sudul județului Maramureș, în Defileul Lăpușului și este atestată documentar în anul 1566 (Szalnapatak). Punctele de hotar „Dealu cseteczi, hegy, egykor vár” (Dealu ceteţii, munte, odinioară cetate) și „Csetecze” (Ceteţe) sau „Cseteczele dealu” (Dealu Ceteţele) sunt amintite în anul 1903 de Josef Kádár în monografia Szolnok-Dobokavármegye.
Punctul Custura Cetățelei se află la 15 km în aval de intrarea râului Lăpuș în defileu, după localitatea Răzoare, la 1 km nord-est în linie dreaptă de la biserica din satul Sălnița. O șa relativ netedă leagă Custura Cetățelei de Dealul Cetății, aceasta din urmă fiind continuată de locurile numite Sub Coastă și Dealul Pogor. Reamintim că primele cercetări arheologice la Sălnița au fost întreprinse de arheologul clujean István Ferenczi, la finalul anilor ´60 ai secolului trecut, în cadrul unui amplu proiect de identificare și cartare a turnurilor de pază și semnalizare romane din zona Someșului Mare. Cu prilejul perieghezelor pe șaua de legătură dintre „Custura Cetăţelei” și „Cetățea”, acesta a descoperit câteva fragmente ceramice mărunte, cu pietricele de cuarț în compoziție pe care le-a considerat ca fiind preistorice, sugerând astfel o locuire mai veche în această zonă.
În cursul anului 2013, o parte din membrii Clubului de Speologie Montana Baia Mare (Ioan Pop, Traian Minghiraș și Alexandru Mureșan), Viorel Coroianu și Leon Lazăr, împreună cu arheologul Carol Kacsó și Zamfir Şomcutean conservator la MJIA, cercetează locul numit Custura Cetățelei în vederea verificării informaţiei cu privire la existenţa unui zid realizat din blocuri de piatră. Cercetările întreprinse au relevat existența zidului, acesta fiind documentat arheologic (fotografii, desene, planuri), datarea lui fiind plasată, cu probabilitate, în secolele de mijloc ale mileniului II d.Chr. Totodată, au fost făcute și câteva observații privind structura celor trei porțiuni de zid vizibile atunci. În cursul acestor cercetări nu au fost descoperite alte tipuri de vestigii arheologice (ceramică, obiecte de metal etc.).
În anul 2018, cu prilejul unor noi cercetări arheologice de suprafață în zonă, Marius Ardeleanu, arheolog la MJIA, a descoperit pe pantele nord-estică, estică și sud-vestică a Custurii numeroase artefacte: fragmente ceramice din epoca târzie a bronzului (a doua jumătate a mileniului II î.Chr.), respectiv perioadei medievale (secolele XIII-XIV d.Chr.).
Pornind de la informațiile menționate mai sus, muzeul băimărean a întreprins, în perioada 2019-2022, săpături arheologice pe dealul „Custura Cetățelei” (campaniile din 2019-2020), peștera Șura Dracului (campaniile 2021-2022), peștera Gaura din Cetățeaua de la Vima Mică (2022), cu mențiunea că cele două peșteri sunt situate arealul Custurii Cetățelei, respectiv în punctul numit Șaua de legătură dintre Custura Cetățelei și Dealul Cetății (campania 2023).
Bunurile culturale mobile descoperite în urma acestor investigații aparțin eneoliticului final/epocii timpurii a bronzului (cultura Coțofeni, 3.500-2.500 î.Chr.), epocii târzii a bronzului (cultura Suciu de Sus, a doua jumătate a mileniului II î.Chr.), perioadei medievale (sec. XIII-XIV d.Chr.), precum și secolelor XVII-XVIII. Zidul de incintă ridicat în evul mediu a fost documentat pe întreaga porțiune păstrată, constatându-se că în mai multe locuri pietrele fasonate erau legate între ele cu mortar.
Cercetările din anul 2023 s-au desfășurat pe șaua de legătură dintre punctele Cetățea și Custura Cetățelei. Locul se găsește la 450 m est-nord-est de podul peste râul Lăpuș, care face legătura între localitățile Sălnița și Dealul Corbului.
Investigațiile arheologice au urmărit determinarea prezenţei sau absenţei materialelor arheologice, a structurilor și a complexelor arheologice în acest punct. Pentru aceasta au fost deschise și cercetate două suprafețe cu dimensiuni diferite, una situată în capătul nord-estic al șeii de legătură – S2/2023 cu dimensiunile de 1.20 x 1.20 m – la intrarea pe Custura Cetățelei, iar cealaltă în capătul sud-vestic, spre Cetățea – S1/2023, cu dimensiunile de 5 x1.20 m, orientată nord-vest – sud-est.
În prima suprafață a fost descoperită, în poziție secundară, în solul vegetal, doar o așchie de silex. În cea de-a doua au ieșit la iveală mai multe fragmente ceramice preistorice corodate, realizate din pastă grosieră și semifină, nedecorate. Alături de acestea s-au mai descoperit o așchie de silex și un fragment de mici dimensiuni de la un obiect nedeterminabil de cupru sau bronz. Atribuirea culturală a descoperirilor rămâne deocamdată neclară în lipsa unor elemente de datare sigure. Având însă în vedere faptul că pe Custura Cetățelei, dar și în cele două peșteri amintite mai sus, au fost identificate materiale aparținând culturilor Coțofeni și Suciu de Sus putem presupune că artefactele preistorice descoperite în această campanie arheologică aparțin uneia dintre acestea. Prezența materialelor arheologice preistorice pe șaua de legătură dintre Custură și Cetățea confirmă că și aceasta a fost locuită la începutul sau la finele epocii bronzului.
Cercetările arheologice din anul 2024 au avut ca obiectiv identificarea de vestigii arheologice pe terasările din șaua de legătură dintre punctele Dealul Cetății și Custura Cetățelei; în acest sens a fost deschisă o suprafață cu dimensiunile de 13 m lungime x 1 m lățime, perpendiculară pe terasări. Cercetările arheologice au relevat faptul că și acestea au fost locuite în preistorie, respectiv în epoca târzie a bronzului – cultura Suciu de Sus sau grupul Lăpuș, fapt relevat de fragmentele ceramice descoperite în timpul săpăturilor.
Finanțarea săpăturilor arheologice a fost asigurată din bugetul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, acestea fiind coordonate de dr. Dan Pop. Echipa de cercetare a fost compusă din Raul Cardoș, muzeograf-arheolog și Zamfir Șomcutean – conservator de la MJIA MM, dr. Alexandru Mureșan, Dragoș Conțiu, Claudiu Grad, Traian Minghiraș, Teodora Tămaș de la Clubului de Speologie Montana din Baia Mare.
O contribuție importantă la cercetările arheologice din 2024 au avut elevii: Andrei Mureșan, Luca Bărbat, Călin Bonte (Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare), Maia Șomcutean (Colegiul de Arte din Baia Mare) și Dan Voinaghi (Colegiul Național Dragoș Vodă din Sighetu-Marmației), precum și voluntarii David Grigor (student la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie), Ramona Mureșan (profesor de geografie la Colegiul Național Mihai Eminescu din Baia Mare) și Marius Voinaghi (inspector școlar, profesor de istorie la Colegiul Național Dragoș Vodă din Sighetu-Marmației).
De asemenea, un colectiv format din dr. Tudor Tămaș, Codruța Valea și Eusebiu Székely de la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie și Geologie au continuat documentarea peșterilor din vecinătatea Custurii Cetățelei.
Concomitent cu efectuarea săpăturilor arheologice au fost realizate investigații magnetometrice în locul numit de localnici Deaul Cetății (Vlad Murgu și Andrei Marincean).
Le mulțumim colegilor noștri de la Direcția Județană pentru Cultură Maramureș dr. Aura Pintea, drd. Florin Pop, Andrei Năsui și Ina Funețan de la Direcția Județană pentru vizitarea șantierului arheologic. Nu în ultimul rând, mulțumim gazdelor noastre din Sălnița pentru posibilitatea organizării bazei arheologice pe terenul din gospodăria acestora: familia Ioan și Semida Bodea, precum şi amfitrioanei noastre Mara Mariţa.
Având în vedere importanţa acestor descoperiri pentru preistoria și istoria Maramureșului, în special pentru Cheile Lăpușului/Defileul Lăpușului, echipa de cercetare de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș intenţionează să continue cercetările arheologice de la Sălniţa.
✍ Dan Pop – Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
