De după Revoluție asistăm la exersarea democrației: o curvăsăreală politică cu aceleași personaje care defilează de la un partid la altul, în funcție de unde se pot infiltra.
Este o regulă generală la partid: oamenii cu principii sunt marginalizați, iar cei care ajung să se facă respectați în comunitate sunt chiar excluși pentru că reprezintă un real pericol pentru cei cocoțați în vârful căpiței.
Și personajele astea de obicei aleg partidul care are un bazin electoral al lui. Sunt partide (cum e PSD-ul de exemplu) unde alegătorii ar vota orice nulitate ar fi pe listă, pentru că omul acela votează partidul, nu omul.
Asistăm la o imaturitate a alegătorului român: cu câți oameni am stat de vorbă nimeni nu a fost curios ce îl recomandă pe un anumit individ să candideze. Dacă nu știe nimeni ce ai fost în viața profesională, de unde ai tupeu să candidezi pentru un loc în parlament, consiliu județean sau în vreo primărie
Dacă nu ai demonstrat în plan personal profesional nimic, de ce ai fi bun să demonstrezi ceva în plan colectiv ca exponent al maselor?
Mulți din oamenii care își spun politicieni (deși această meserie nu există în nomenclator. Există politolog, dar aceea e cu totul și cu totul altceva) sfidează bunul simț și alegătorii pozându-se pe la tot felul de sindrofii imbuibându-se pe banii statului, așteptând apoi votul unora care poate nu au cu ce să își hrănească copiii.
Zilele trecute îmi zice unul că va candida și el pe niște liste.
– Ce te recomandă? îi zic.
– Eu fac politică de multă vreme, îmi zice cu autosuficiența omului care nu știe că normalitatea lui e apogeul penibilului.
– Unde? Că erai cu mine în partid și eu nu am auzit de tine și nici fondatorii partidului.
– Poi tu știi? Eu lipeam afișe de multă vreme, îmi zice și eu recunosc că nu știam dacă să bufnesc în râs sau să-i zic vreo două de să coboare pe pământ din norișorul roz în care stătea cu zâmbetul pe buze.
A … individul era un fel de holongher, animat de crezuri comuniste că munca de jos trebuie să îl transforme în vârf de lance, chiar dacă discurs nu are, viziune nici atât, însă posibil are un altul ca el în spate. E…. banii fac diferența, veți spune. De aceea merg treburile în țara asta cum merg.
Aștept campania electorală. Am multe de spus despre ce înseamnă să faci politică. Ce fac mulți din cei pe care îi vedeți toată ziua la televizor nu e politică, e un fel de manipulare a maselor prin intermediul unor jurnaliști care îi fac să pară deștepți. Dacă ar ști alegătorii cine sunt ei cu adevărat, în veci nu ar pune ștampila de vot în dreptul numelui lor.
