Cu doar câteva ore înainte ca ulițele satelor maramureșene să fie cuprinse de glasurile duioase ale colindătorilor, Maramureșul își reia, ca în fiecare an, rânduiala ancestrală a sărbătorilor de iarnă. Copiii pornesc din casă în casă pentru a vesti Nașterea Mântuitorului, iar satele devin adevărate spații ale memoriei vii, unde tradițiile sunt nu doar păstrate, ci trăite cu autenticitate.
În această perioadă, portul popular de iarnă ocupă un loc central în viața comunităților rurale. Pregătite din timp și scoase din lăzile de zestre înainte de Crăciun, straiele tradiționale reflectă măiestria, creativitatea și hărnicia femeilor din sat. Cămeșile din pânză țesută, cusăturile geometrice și florale, zadiile, șorțurile, cioarecii, cojoacele, sumanele groase, opincile și ciorapii de lână alcătuiesc un port purtat cu mândrie la biserică și la sărbători. În lumina lumânărilor, aceste costume devin o poveste vie despre identitatea și valorile autentice ale satului maramureșean.
Cele patru țări ale Maramureșului, Țara Lăpușului, Țara Chioarului, Maramureșul Voievodal și Zona Codrului, ilustrează o remarcabilă diversitate a costumelor populare, fiecare zonă având tehnici distincte de confecționare și ornamente specifice. Chiar și între sate învecinate pot fi observate diferențe notabile în portul tradițional, semn al unei bogate moșteniri culturale.
Portul din Țara Maramureșului este cel mai cunoscut și ușor de identificat atunci când vine vorba de recunoașterea maramureșenilor pe alte meleaguri. În Țara Lăpușului, Chioar și Codru, costumul tradițional își păstrează eleganța și autenticitatea, adaptată sezonului rece prin piese specifice precum pieptarele, căputele, cojoacele sau gubele. Indiferent de zonă, podoabele rămân elemente indispensabile ale straielor de sărbătoare, adăugând rafinament și valoare simbolică portului popular.
Colindatul, una dintre cele mai îndrăgite tradiții de Crăciun, este organizat cu rigoare și respect pentru rânduiala veche. Copiii sunt cei care deschid obiceiul, pornesc la colindat încă de la lăsarea serii, cu trăistuțele pe umăr, după ce cer permisiunea gazdei prin tradiționalul „Slobod îi a veseli?”. Răsplata constă în mere, nuci, colăcei și dulciuri. După ei urmează feciorii, iar la miezul nopții, cei căsătoriți.
În unele sate, sărbătoarea continuă cu verjelul, organizat în prima sau a doua zi de Crăciun, un obicei comunitar care adună tinerii la joc și voie bună, după reguli bine stabilite.
Crăciunul în Maramureș rămâne o sărbătoare a credinței, a datinilor și a comuniunii. Portul popular, colindele, gastronomia și simplitatea oamenilor conturează farmecul unui loc în care tradițiile nu sunt relicve ale trecutului, ci parte firească a prezentului. Maramureșul își confirmă astfel renumele de „țară veche, cu oameni fără pereche”, unde sărbătorile de iarnă se trăiesc cu pace, binecuvântare și bucurie.
MaramuresOnline.ro
