După două ore de shopping eșuat prin VIVO Baia Mare, iau decizia să urc la etaj să stau liniștită la o masă și să mănânc.
În fața mea o masă plină cu copii. La prima vedere mi-o străfulgerat gândul că nici aici nu scap de prezența pruncilor. Mi-a atras atenția totuși disciplina de la masa lor.
Păreau doar copii. Mâncau liniștiți, discutau încet, despre probleme de la școală, din când în când chicoteau ca între prieteni.
Mi-au atras clar atenția. Uitându-mă mai bine am observat că de fapt erau însoțiți de o domnișoară profesoară care se integra perfect între ei. Râdeau, glumea, le dădea sfaturi, empatiza cu faptul că au multe teme, părea că era una dintre profesoarele cărora copiii se confesează, fără ca ea sa cadă în penibilul de a auzi ce nu fac bine colegii ei.
Din ce am văzut, era doar profa aceea dispusă oricând să te ajute și să-ți dea un sfat, tiparul acela de dascăl pe care eu caut să-l promovez.
Am intrat în vorbă cu ei imediat. Copiii veniseră la concursul PITICUL FRANCOFON și erau de la Școala Gimnazială George Coșbuc din Sighetu Marmației.
Profa nu era profa lor, a ținut să-mi spună de mai multe ori. Era doar profesoara. Ioana Mihuț, care i-a însoțit la acest concurs. Aflând cu cine discuta a încercat să-mi spună cine a pregătit copiii pentru concurs. I-am spus că nu asta mă interesează în momentul de față, ci numele dăscăliței care era acolo, lua masa cu copiii ca și când ar fi fost în compania celor mai buni prieteni, îi asculta, îi încuraja, era acolo pentru ei în ziua liberă.
Nu știu ce au făcut la concurs, dar știu precis ca venirea la Baia Mare le-a oferit momente speciale în compania unui profesor cum aș vrea să fie tot mai mulți.
Natalia FORNVALD
