Sighetu Marmaţiei, ca încărcătură istorică, ţine de legăturile directe şi cele sensibile prin care oraşul Maramureşului Istoric s-a întrepătruns cu destinul altor oraşe din Imperiul austro-ungar. Dacă legendele vii (la acea vreme), precum Franz Josef ori Maria Terezia, erau omniprezente din gara oraşului şi până la hotelul Korona din centru, evreimea îşi făcea simţită prezenţa de la tarabele gării şi până-n străzile înfundate dinspre Grădina Morii, unde prăvăliile umbroase ascundeau complicatele destine de evrei navetişti între Sighet şi Budapesta, Sighet şi Kosice, Sighet şi Debrecen ori Sighet şi Viena.
Aerul de burg prosper, de oraş aflat la întretăierea drumurilor comerciale, se mai păstrează şi astăzi. Vechea gară e la locul ei, parcă neatinsă de trecerea timpului. Pe peroane şi printre şinele de linie ferată se aude cu ochii minţii aglomeraţia evreimii disperate din Maramureşul Istoric ce şi-a purtat destinele în vagoane de marfă către lagărele de concentrare naziste.
Din perspectiva acestei naţiuni de comercianţi ai jumătăţii de secol douăzeci, Sighetul e un pustiu existenţial din care stau ca mărturie câteva clădiri cu tencuială scorojită.
A rămas pentru mulţi adevăratul oraş al lumii.
Birourile avocaţiale, Tribunalul ori bisericile perioadei interbelice au lăsat urme şi în Sighetul de astăzi. Aici şi-au construit destinele inteligenţele născute pe Valea Vişeului şi Valea Izei. Aici au adăstat zeci de preoţi şi zeci de avocaţi care au prosperat pe seama atâtor ţărani maramureşeni care şi-au căutat dreptatea prin sălile de judecată ale Imperiului şi mai apoi prin aceleaşi săli devenite după Unire ale României Mari.
Tot la Sighet a pornit şi „Graiul Maramureşului”, alături de alte publicaţii săptămânale ori lunare dând viaţă unui oraş aparent tăcut. Sighetul Marmaţiei era numit de trăitorii de prin comunele limitrofe „oraşul”.
Ţăranii mergeau la „oraş”. „Oraşul” în viziunea lor era Sighetul. Celelalte oraşe ale Europei de Mijloc aveau nume, dar pentru cei din Maramureşul Istoric, Sighetul era pur şi simplu „Oraşul”.
Perioada comunistă a şters multe amintiri. A uniformizat un oraş cu viaţa extrem de variată. Dar n-a reuşit în totalitate să distrugă farmecul burgului pe care-l regăsim şi azi în centru.
Lipseşte foşgăiala dornică de înavuţire. Lipseşte viaţa unui oraş alcătuit din oamenii trăitori în Marele Imperiu austro-ungar.
Lipsesc multe din oraşul de la poalele Solovanului. Dar Sighetu Marmaţiei a rămas încă pentru toţi cei din Maramureşul Istoric adevăratul ORAŞ al lumii, matricea ORAŞULUI primordial în care ei vin din când în când să-şi alimenteze imaginaţia şi să-şi satisfacă până şi curiozitatea. Restul oraşelor Europei au nume.
Sighetu Marmaţiei e pur şi simplu ORAŞUL.
Editorial de Marian Ilea pentru Maramures Online